Traim intr-o societate in care nu exista provocari. Traim intr-un mediu ermetic inchis, cu trasee prestabilite, pe care se misca, goliti de orice pasiune sau entuziasm, oameni uniformizati si placizi, ca niste vite.
O viata fara provocari este ca o repetitie continua in vederea mortii. Reprezentatia nu va avea loc niciodata, iar "protagonistii" ard ca lumanarea in plina zi, asteptand noaptea care nu mai vine.
Aceasta societate nu are niciun viitor. Va trai la marginea Europei imitand, fara sa inteleaga, modele occidentale, neavand nimic de comunicat sau de schimbat cu ele.
Veti muri asfixiati intr-o astfel de lume pe care singuri ati cladit-o, strigand sa se deschida un geam, pe care singuri l-ati batut in cuie.
Nimeni nu va va regreta cu adevarat si prea putini vor sti ca ati murit.
Are si moartea demnitatea ei pe care doar oamenii o inteleg.
O viata fara provocari este ca o repetitie continua in vederea mortii. Reprezentatia nu va avea loc niciodata, iar "protagonistii" ard ca lumanarea in plina zi, asteptand noaptea care nu mai vine.
Aceasta societate nu are niciun viitor. Va trai la marginea Europei imitand, fara sa inteleaga, modele occidentale, neavand nimic de comunicat sau de schimbat cu ele.
Veti muri asfixiati intr-o astfel de lume pe care singuri ati cladit-o, strigand sa se deschida un geam, pe care singuri l-ati batut in cuie.
Nimeni nu va va regreta cu adevarat si prea putini vor sti ca ati murit.
Are si moartea demnitatea ei pe care doar oamenii o inteleg.
