Pentru mai bine de-o săptămână Bacăul a reușit să se impună pe harta României. Simulările naționale la clasa a VIII-a vor avea loc în perioada 20-22 martie a.c. Dar fiecare județ își poate organiza mai înainte propriile simulări. Așa a făcut și Bacăul. Dacă toate județele au dreptul la presimulări, de ce nu ar avea și Bacăul presimularea sa?! Doar că alte județe care au organizat presimulări au fost mai discrete... În schimb, de Bacău, s-a dus vestea-n toată țara...!
Dar ce-a făcut Bacăul atât de special?!
Ei, a făcut el ceva; vorba românului: ”Nu iese fum fără
foc”.
Bacăul a făcut subiecte pentru proba de română și
matematică. Dacă la matematică subiectul a fost rece, cum e el de felul lui,
dacă la gramatică apreciez că subiectele au fost complexe, judicioase și
motivante, chiar dacă s-au numărat greșit diftongii, la literatură avem o bubă!
Dacă am avea doar o bubă, nu ar fi nimic, se tratează, dar nu știu de ce am
impresia că, la literatură, se prefigurează o adevărată criză. Semnele crizei
sunt vechi, doar că acum buba a început să crape și miroase un pic...
Precizez că acest articol se adresează doar celor care au
avut curiozitatea elementară să citească în întregime subiectul la limba și
literatura română propus elevilor din județul Bacău și publicat de EduPedu.ro, în data de 17 februarie
2023. Absolut necesară este lectura textului literar, care servește ca punct de
plecare pentru itemi și care este extras din povestirea Lampa cu căciulă de Florin Lăzărescu. Școala 9 face o trimitere la EduPedu.ro,
dar, din păcate, aceasta se limitează la bareme și la controversa cu diftongii.
Fără lectura textului literar în baza căruia s-au
formulat itemii, practic nu putem discuta. Nu poți judeca cerințele, fără să
cunoști subiectul. Este cum ai vorbi despre un roman pe care nu l-ai citit. Pe
elevi îi înțeleg, pe profesori, nu! Este ceea ce au făcut mare parte dintre
comentatorii articolului doamnei Cristina Radu, publicat în 20 februarie 2023 pe
această platformă.
Motivul disputei l-a constituit subiectul numărul 8 al
probei, cel de eseu literar, care, în formularea autorilor, a sunat așa:
”Crezi că credința în Dumnezeu te ajută să
depășești necazurile? Motivează-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte,
valorificând textul 1”, textul 1 fiind cel literar.
Să analizăm pentru început formularea: cam grăbită și
stângace. Se vede treaba că Inspectoratul școlar Bacău nu beneficiază de un
sistem de corectură. Remarcăm mai întâi o mică... cacofonie... Și nu, nu e
George Călinescu, cel din ”o mică capodoperă”, à propos de Miezul iernei de Vasile Alecsandri! E Bacăul, care mă întreabă
”Crezi că credința...?”
În aceste trei cuvinte nu supără doar mica... cacofonie,
perfect admisibilă în vorbirea curentă, dar inadmisibilă în limba scrisă,
îngrijită, a unui expert ce formulează subiecte pentru examen, ci, mai ales,
repetarea a două cuvinte ce fac parte din aceeași familie lexicală: a crede și credința. Se putea formula simplu: ”Consideri că a crede în
Dumnezeu...?” Restul frazei ”te ajută să depășești necazurile...” are o
problemă legată de folosirea formelor pronominale clitice conjuncte, adică
acelea ce se opun cliticelor libere; ele nu au statut silabic, fiind nevoite să
se asocieze cu un cuvânt suport și să formeze silabă alături de acesta. Așa
fiind, eu susțin că segmentul de frază ”te ajută să depășești necazurile” este
formulat stângaci și corect ar fi fost ”te ajută să-ți depășești necazurile”,
cu introducerea cliticului conjunct cu valoare posesivă -ți-.
Acestea fiind zise, am terminat cu forma itemului. Trecem
acum să analizăm fondul. Li se cere copiilor să scrie un eseu argumentativ,
”valorificând textul 1”!!! Aici e-aici!
Ați citit textul 1? V-am prins! Pe voi, pe adulți, nu pe
copii, că elevii l-au citit, avându-l pe foaia de concurs. Dar voi, ca adulți,
nu aveați voie să comentați și să înfierați până nu aveați minima curiozitate
și fairplay-ul de a da o fugă pe EduPedu să vedeți textul și atunci v-ați fi
dat seama că li se impune elevilor o argumentare într-un singur sens, ceea ce e
un nonsens! Eseul argumentativ trebuie să-ți dea posibilitatea să alegi, dintre
două sau mai multe variante, pe cea pe care dorești să o susții. Or, dacă e să
valorifici textul lui Lăzărescu, argumentarea nu poate merge decât într-un
singur sens!
Amuzant foarte, să râzi cu lacrimi este și faptul că
majoritatea comentatorilor au interpretat Subiectul 8 fie din punct de vedere
al ateului, fie din punct de vedere religios, al omului cu frica lui Dumnezeu,
fără să aibă nicio idee de text.
Hai atunci să mergem la text! Hai!
Să începem cu începutul! Textul este scris de Florin
Lăzărescu. Ați auzit de acest autor? E cunoscut și premiat. A scris niște
proze, unele reușite. A scris și șcenarii de film, colaborând frecvent cu Radu
Jude. Dar când ai la dispoziție carnea întregii literaturi române clasice,
moderne și contemporane, e mai mult decât ciudat să alegi... Lampa cu căciulă, care nu este cel mai
bun text al domnului Lăzărescu, și nu mă refer la domnul Lăzărescu care a murit
între spitale, în celebrul film al lui Cristi Puiu, ci la Florin...
Foarte mulți dintre cei care au comentat articolul
doamnei Cristina Radu au avut impresia că textul lui Lăzărescu are un caracter
religios și, de pe pozițiile ateismului, au concluzionat că nu mai suntem un
stat laic, că devenim fundamentaliști...! Dincolo de umorul de situație, bazat
pe contrast, asta arată cât suntem de emoționali și de superficiali! Foarte
puțini au avut curiozitatea să caute subiectul pe EduPedu pentru a citi textul,
dacă nu-l cunoșteau direct de la autor.
Textul domnului Florin Lăzărescu este cât se poate de
corect politic, ceea ce nu e un lucru rău. Nici dacă era religios nu era un
lucru rău. Suntem totuși o societate democratică în care ambele poziții sunt
sau ar trebui să fie acceptate. Doar că în literatură contează sau ar trebui să
conteze talentul. Iar, la un examen, textul selectat, că e de un autor clasic,
modern sau contemporan, trebuie să fie de valoare sau, măcar, foarte reușit.
Textul domnului Lăzărescu este unul confecționat după
toate criteriile corectitudinii politice; este perfect comparabil cu textele de
manual care se scriau pe vremea comuniștilor pentru a servi ideologia
partidului unic. În textul domnului Lăzărescu, vechiul se confruntă cu noul și
religiosul cu ateul. De fiecare dată primul este ridiculizat, dar nu
inteligent, ci cât se poate de plat – vom da citate - și grosolan. Avem
opoziție între bunici și nepoți. Bunica este bigotă – ”scuipă-n sân” - și incapabilă să discute cu un nepoțel
surprinzător de savant. Nu e doar bătrână și ramolită, dar e prezentată fără
pic de empatie ca fiind... inutilă, bună de nimic; nu știe nici măcar să
gătească: ”N-avea rost să-i spun că nu mănânc, ca de obicei, că niciodată nu-mi
place mâncarea ei.”
Fraza domnului Lăzărescu e căznită, împiedicată și
dezarticulată. Nu curge; băltește. Acel ”ca de obicei”, din mijlocul frazei stă
ca negelul în vârful nasului. Fraza începe cu imperfectul – ”N-avea rost...” și
se termină oblu și dezarticulat cu prezentul – ”nu-mi place...” De fapt, nu-i
plăcea... În prezent, bunica, creionată fără niciun pic de empatie, ca un
obiect, e moartă și nepotul s-a eliberat, a evoluat, mănâncă fast-fooduri și
toată recuzita prozelor proaste, confecționate după o rețetă un pic prea
transparentă... Cât s-o înțeleagă toți scriitorii...
Dar nu se poate spune că textul ar fi lipsit de
complexitate... Personajul bunicii, de exemplu, este caracterizat și direct, și
indirect, prin dialog. Iată o mostră de caracterizare directă:
”Așa era bunica. Dumnezeu, în sus, Dumnezeu,
în jos. Ce să știe săraca? Așa-s femeile vădane. Totuși m-am întins la vorbă.”
Din punct de vedere al lăudacilor domnului Lăzărescu, ar
fi de remarcat în citatul de mai sus ironia condescendentă a nepoțelului: ”Ce
să știe săraca? ...(...) Totuși m-am întins la vorbă.” (!)
Dar eu mai remarc ceva: sintagma ”femeile vădane”! I-a
scăpat autorului, arde-o-ar focul! Este o sintagmă cât se poate de incorectă politic, în mijlocul unui
text care, dacă nu este corect politic, nu e nimic! Nu are altă însușire. Fraza
”Așa-s femeile vădane” exprimă un dispreț suveran al masculului față de femeie.
Este incredibil de falocrată! Lipsită de falus, lipsită de sprijinul viril,
femeia devine... ”saraca...”, nu valorează doi bani la propriu și la figurat!
Și frica de ziua de mâine o conduce la Dumnezeu...!
Hai, lasă-mă! Chiar așa?! Atât de simplu și simplist?! Într-o societate cu adevărat corectă politic, și nu ipocrită ca a noastră, o asemenea frază l-ar fi omorât pe intrus! La noi, trece bine mersi neobservată! Intenția contează... Eticheta contează... Ce se ascunde sub ea e pentru chițibușari... pe care, oricum, nu-i ia nimeni în seamă... Pe când băiatul ăsta, Lăzărescu, e de viitor! S-ar putea să-l găsiți prin manualele școlare și iată-l prezent și în subiectele de examen.
”Acum, de curând, a primit Crucea de Onoare.”
Cu asemenea texte
niciodată nu veți trezi apetitul pentru lectură al copiilor. Cu asemenea texte, îl omori! Sunt și plicticoase, ceea ce e sfârșitul experienței în ochii unui
copil.
Dar să nu pierdem
vremea și să trecem la caracterizarea indirectă a bunicii, prin intermediul
dialogului, din care va rezulta că este bigotă și ramolită:
” – Deci Dumnezeu l-a
făcut pe om? (întreabă perfid nepoțelul)
-
Normal.”
Și
acum vine întrebarea de baraj:
”Bunică,
zic, dar ia spune-mi și mie cine l-a făcut pe Dumnezeu?” (?)
No
comment!
***
Acesta
este, în linii mari, textul literar care a servit ca punct de plecare itemilor.
Acest
text trebuia
valorificat în răspunsul la întrebarea subiectului 8: ”Crezi că credința în
Dumnezeu te ajută să depășești necazurile?”
Este limpede acum că subiectul nu are nici cel mai mic
caracter religios și că argumentarea bazată pe text nu se putea face decât în
spiritul ateismului; unul simplist, de doi bani, predat de nepoțel unei bunici
bigote și decrepite, de care nimeni nu mai are nevoie, trăiește în picioarele
celorlalți, care o acceptă ca pe-un obiect inutil, doar pentru că ocupă un loc
în spațiu: ”Ce să știe săraca? (...) Totuși
m-am întins la vorbă.” (s.n.) Suntem în prezența unui fals eseu argumentativ,
care nu-i lasă elevului posibilitatea să aleagă între două concepții de viață –
cea atee și cea religioasă – ambele argumentabile, ci îl orientează, prin
intermediul unui umor căznit și grosolan, spre prima. I s-a cerut astfel
elevului de clasa a VIII-a să fie abil și să se descurce în fața unui item de 6
puncte, formulat anapoda, cum l-o lumina Dumnezeu, în mare mila Lui!
De fapt, textul literar dat nu putea fi valorificat în
niciun fel, fiind prea sărac și confecționat după criterii străine literaturii.
Este exact textul care trebuie pentru a-i convinge pe copii că literatura nu
valorează nici cât o ceapă degerată! Aș zice că la Bacău avu loc un experiment
ratat, dar nu! Sunt pline manualele și volumele acelea, care-i antrenează pe
copii pentru examene de texte sans appas,
ce îi fac, poate, mai deștepți la examene, dar îi îndepărtează cu siguranță de
lectură. Lectura va rămâne ciuntită și practicată doar pentru teste și probe și
niciodată de plăcere...
Acum lucrurile
stau cam așa: Autorii – parte din ei – își fac ”datoria”, adică livrează în
numele corectitudinii politice; profesorii își fac datoria și predau
comentariile, oferind modele de abordare; copiii învață la greu, de dragul
examenului... Dar unde e plăcerea, plăcerea aceea care te face să salivezi în
fața unei mâncări bune? S-a dus pe pustii și teamă mi-e c-a-nghețat...
Ceea ce mă îngrijorează e că nimeni nu pare muncit de
bănuiala că plăcerea aceea s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată și că
domnii Lăzărescu se vor citi între ei...
(Acest articol s-a publicat pe platforma Scoala9.ro , în
data de 27 februarie 2023)
