Ce
nu s-a vrut să se spună pe timpul grevei
E vorba,
evident, de greva din Educație. Am citit numeroase articole și comentarii, în
cuprinsul cărora voci ”exigente” exprimau îngrijorări cu privire la săracul
buget al României, care va suferi dacă se satisfac revendicările dascălilor de
acordare a 2500 de roni brut la salariu.
”De unde bani?” ”Cu ce umplem gaura din buget?”
Între timp, s-a stabilit majorarea salariilor medicilor,
deja mărite, conform unei grile de salarizare ”scrofulos” urmate, fără ca acele
clasice întrebări, mirosind greu a îngrijorare, să fie puse. Ba la îngrășare au
fost puși și polițiștii, rapid și fără multă vorbă, ca să nu se supere omul cu
”bulanul” și, din nou, comentariile au lipsit.
Părerea mea este că de greva din Educație s-a tras intenționat
tocmai pentru a puia comentarii negative, arvunite din vreme, că nu sunt bani,
că se creează gaură în buget, că, dacă dai dascălilor, trebuie să dai la toată
lumea: la medici, la polițiști, la judecători, la procurori, la funcționarii
din primării și de la Parlament. Până și un voucher de vacanță de doar 1450 de
roni, pe care guvernarea liberală îl anulase – anunțul triumfător fiind făcut
de vajnica Raluca Turcan, vremelnic ministreață la Muncă și ”protecție” socială
– dar care voucher s-a întors la oameni cu doi ani înaintea Alegerilor, a fost
extins și la medici, fiindcă ar fi fost inechitabil ca ei ”să rămâie pe
dinafară” și să nu aibă bieții oameni bani să se relaxeze, deși, când leafa lor
a fost pusă la dospit, a dascălilor a fost pusă la postit. Eu aș propune să dea
un voucher de 1450 de roni și judecătorilor, ba și parlamentarilor ca să fie
echitate, guvernanții noștri fiind atât de proști, în ciuda multiplelor
doctorate acumulate, încât nu pot înțelege că un voucher e un ajutor social și
că îl dai din diplomație, pentru a obloji niște răni, pentru a ajuta niște
oameni să meargă la tratament, și în niciun caz nu îl extinzi în spirit
egalitarist, acordându-l acolo unde nici nu e nevoie de așa ceva. Întâi
asigură-te că darul e necesar, că el umple realmente un gol.
Părerea mea e că răbdarea profesorilor e înadins pusă la
încercare. Umilința e intenționată. Au nevoie de o pătură umilită, din coșul
căreia să ia mereu ca să-și dea lor sau favoriților zilei. Chiar și mărirea de
doar 580 de roni net a fost inițial întinsă pe o perioadă de trei ani și
împărțită în trei tranșe, parcă înadins să nu rămână nimic din ea și să apară
ca o bătaie de joc!
De ce spun că sunt proști?
Pentru că ei nu știu și nu au aflat nici până în ziua de
azi că pământul se învârtește. Este cea mai mare descoperire a umanității, la
care ei nu au reflectat niciodată. În plan social, asta înseamnă că mâine sau
la anul vei ajunge să fii victima greșelii pe care o faci azi. Pământul se
învârtește și greșeala se va întoarce împotriva ta. Am verificat de multe ori
acest gând al meu și l-am trăit cu răutate nedisimulată și cu satisfacție
nebună: Vor plăti și chiar mai scump decât își imaginează. Deja mă uit la ei și
citesc așa o tristețe și o îngrijorare în privirea lor obosită, chiar dacă
ascultă numai cântece vesele, gen “O lume minunată în care...” ne tot mințim și
ne tot copilărim. În forul lor interior, ei știu sau banuiesc cel puțin că
mișcarea de rotație îi va ajunge din urmă. Da, e tot un fel de ”rotativă”, dar
ceva mai radicală, în sensul că pe unii s-ar putea să-i arunce de pe axă; ça
arrive, cela est déjà arrivé et arrivera encore.
Alții au alte îngrijorări... Se va mări cu 25% brutul la
toți profesorii, indiferent de performanțe...?!? Aci sunt mai multe de zis; le
vom lua pe rând ca nu cumva să omitem vreun caz sau vreo nuanță:
1 Cunosc profesori care
nu-și fac treaba, care, cel mult, o aburesc și o fac cu cinism. Știu unii care
se încadrează la această categorie și au avut și gradația de merit! Știu pe una
care avea soțul inspector general-adjunct, iar dânsa să tot fi făcut vreo 3-4
ore pe an scolar și avea gradație de merit! Nu doar leafa leafă, ci gradație de
merit! Da, nepoate! Știu parlamentari, foști miniștri, foști profesori de
română, care au de cinci ori leafa mea, după importanța socială a muncii
depuse, care punctează, și punctează, și punctează, de la tribuna
Parlamentului, că ”aceste legi este despre viitor”! Aferim!
Sunt alții care muncesc și
nu oricum, ci cu pasiune. Au și rezultate. Dar cum să-i diferențiem?!? Cum să-i
diferențiem, când în comisia de salarizare diferențiată o ai pe doamna ministră
”Pepsiglas”, o ai pe soția inspectorului general-adjunct, cu gradație de merit,
îl ai pe d-l inspector în persoană, ai o grămadă de politruci care nu-ți
inspiră încredere. Rezultatul evaluării în vederea salarizării diferențiate ar
putea fi unul care nu ar face decât să-i demotiveze pe niște oameni care totuși
munceau. Să mai spunem și că rezultate se obțin în școlile și liceele bune,
unde se lucrează cu material uman de calitate. E foarte greu să faci din cacao
bici și să scoți medii mari și olimpici în școli în care profesorul trebuie să
fie și psiholog, și polițist! Plată diferențiată este, de exemplu, în școlile
de Stat din SUA, dar iată cum: în școlile bune, cu elevi instruiți și cuminți,
în care ți-e drag să lucrezi și rezultatele vin relativ ușor, doar făcându-ți
treaba, plata este bună, dar nu grozavă! Vrei bani mai mulți, rămânând în învățământ?
Se poate? Sigur că da! Leafa se poate tripla, dar te duci dumneata într-o
școală de periferie, o școală cu probleme, o școală cu mulți imigranți, cu
mulți africani-americani și, dacă reziști acolo, vei avea o leafă pe cinste!
Chiar dacă nu-l vei putea preda ca lumea pe Faulkner, chiar dacă fiecare zi la
catedră va fi o aventură, vei avea o leafă pe cinste și îți vor crește
abilitățile de psiholog și de polițist. S-ar putea chiar să te gândești să-ți
schimbi profesia...!
Criteriile după care s-ar
face departajarea la leafă ar trebui stabilite de oameni deștepți, cu multă
experiență la catedră, fără amestecul politicului, al traficului de influență
și al pilelor!
Dar mai există și o altă
modalitate de a crește performanța în Educație. Una specifică sistemului
liberal, capitalist, bazat pe cerere și ofertă: să crești rezonabil lefurile în
Învățământ, să faci sistemul, dacă nu atractiv, măcar competitiv, să aduci
oameni deștepți în cadrul lui, cu dorința de a lucra aci măcar o vreme – spun
asta pentru că, în capitalism, în ăla autentic, tentațiile sunt multe, iar
plecările din sistem sunt și ele benefice; astfel, sistemul se împrospătează,
se primenește, cei vechi au experiență, dar cei noi vin cu entuziasm. Este
România un stat autentic capitalist? Eu cred că nu. Este un stat mafiot, unde
nu există liberă concurență, din cauza unui control abuziv, care are tendința
să se accentueze, unde oamenii sunt demotivați să caute, fiindcă ofertele
seamănă... C’est la même Jeannette autrement coiffée...
Ptiu!
Se spune că Educația s-a degradat în ultimii 20 de ani.
Am constatat și eu această degradare în ultimii 10-11 ani: ne vin la liceu
elevi tot mai... împrăștiați. Cauzele sunt multiple, dar demotivarea profesorilor
nu poate să nu fie printre ele. Și totuși eu știu mulți profesori care-și fac
treaba, uneori mult peste obligații, dar mai știu că doar cei mai modești
dintre elevii mei se mai duc la Universitate să studieze umanioarele sau nici
aceia! Învățământul e socotit un domeniu puțin atractiv, din cauza salarizării.
Nimeni nu vrea să fie muritor de foame și toți cei cu posibilități intelectuale
își adaptează pasiunile la domenii de muncă atractive financiar și care promit
deschidere și evoluție ulterioară. Dacă mă întrebați pe mine, Învățământul nu
promite în acest moment decât mai multă scriptologie, legi neconcludente și
salarii demotivante; eu nu recomand această profesie. Cunosc gustul pasiunii,
dar știu că nu ține de foame. Mai știu și că pofta vine mâncând și că nu suntem
oamenii unei singure opțiuni. Și da, salarizarea contează încă de la alegerea
facultății. Acum nu mai poți amăgi pe nimeni decât dacă e prost! La cinism se
răspunde cu brutalitate.
2 Să departajăm leafa profesorilor după performanță,
carevasăzică! Sunt gurițe ”competente” și indignate care grăiesc după cum
urmează: ”Cum să mărești cu 25% salariul brut unor profesori slab pregătiți,
fără tragere de inimă la clasă și ahtiați după meditații?” Altfel spus, cu o
vorbă celebră, culeasă din Rebreanu, ”răi, proști și leneși”! Respectivele
gurițe pledează pentru departajarea sau chiar ignorarea profesorilor! ”Dă-i
în...”, vorba lui Mateiu Caragiale.
Haideți acum să punem gurițele sub lupă, că mie îmi place
lucrul bine făcut și observat cu migală. Deh, deformare profesională! Gurițele
cu pricina sigur nu lucrează în Educație. Au și un tupeu cretin pe care
profesorii nu-l au. Obișnuiți să aibă răbdare cu copiii, cu guvernanții, ei
ratează de multe ori ocazia de a da peste gură unor obrăznicături semețe,
putând părea proști.
Se cere leafă diferențiată în Educație, carevasăzică...
Dar Sănătatea nu este tot un domeniu de Stat în majoritatea situațiilor? Dar
Justiția nu este un domeniu integral de Stat? Ați auzit vreodată în 33 de ani
vreo fufă cerând leafă diferențiată pentru medici sau pentru procurori?!? De
medici, de procurori și de judecători depind cele mai importante lucruri din
viața noastră: sănătatea, justiția și libertatea. Gurițele vor spune că și
Educația e la fel de importantă. Este, dar, de la o vârstă, te mai educi și
singur. Cele mai bune cărți pe care le-am citit în viața mea nu mi-au fost
cerute și nici recomandate. Le-am ales eu singură la raft. Oamenii cei mai
importanți spiritual pentru mine au fost oameni de hârtie, cărora le sunt
recunoscătoare că au scris, fiindcă altfel nu ne întâlneam. Și eu, fără ei, aș
fi fost mai săracă, și numele meu ar fi fost mai șters. Mă simt cumva asistată
de ei.
Sunt destui medici proști, pe care pacienții îi evită,
fiindcă țin la viața lor; la ușa cabinetului lor nu stă nimeni, în timp ce la
alții se formează coadă; au aceeași leafă și ăia, și ăia. N-am auzit nicio fufă
să ceară vreo diferențiere salarială și leafa medicilor s-a mărit constant.
Hai acum în Justiție că acolo e și mai pasionant! Au
lefuri astronomice, avantaje penibile și nesimțite (le plătește Statul, adică
noi toți, chiria la casă) și nu au răspundere juridică pentru greșelile
profesionale pe care le fac: dacă un procuror face un rechizitoriu greșit sau rău
intenționat, în baza căruia un judecător cu o perspicacitate discutabilă sau o onoare
fragilă pronunță o condamnare nedreaptă, care va duce la închisoare un om,
distrugându-i viața, pătându-i reputația, punându-i cruce carierei și
anulându-i libertatea, omul legii nu pățește absolut nimic! Și doctorii, și
profesorii plătesc pentru greșelile lor. Omul legii, cel care îi anchetează și
îi judecă pe toți, nu pățește nimic când o face de oaie! Greșelile lui le
plătim tot noi! Și după o viață de greșeli neplătite, mai vine și o pensie
specială mai mare decât leafa nesimțită și, detaliu important, tot fără
diferențiere!
Despre
legi și ordonanțe de urgență
Adevărul e că nici profesorii nu sunt uniți: unii au dus
greva până la capăt (un capăt văzut în mod diferit), alții nici n-au început-o!
Dintre aceștia din urmă, unii s-au simt rușinați, alții...
Alții nici nu sunt ei de vină că nu au început greva.
Marea găselniță a acestui an școlar a fost ”săptămâna verde”. A fost bună și ea
la ceva, fiindcă în cazul de față a reușit să îngroape greva. Păi cum?
În unele licee, în ”săptămâna verde”, s-au organizat
excursii. Excursiile trebuie făcute, fiindcă plătite și dorite de elevi.
Majoritatea durează trei zile și trei nopți, timp în care profesorii
organizatori și însoțitori își fac și își depășesc norma didactică pe o
săptămână (18 ore). De aceea, în unele licee din Capitală s-a amânat cu o
săptămână începerea grevei, pentru care se votase deja, și s-a desfășurat,
conform planificării, Săptămâna verde.
Dar Guvernul ce-mi făcu?
El dădu, mări dădu o OUG, care, deși compromite grav
ideea de grevă, niciun analist nu s-a aplecat până acum serios asupra ei.
Pe mine m-a șocat destul de mult ca să vreau să mă uit
atent la ea, în ciuda repulsiei pe care mi-o provoacă.
Să intrăm mai întâi în istoricul ordonanțelor de urgență
de la noi. Ele avură în persoana Președintelui Iohannis un dușman declarat. Dar
s-a schimbat domn’ profesor, nu e cum îl știi, mai ales de când bătu palma cu
PeSeeDeee!!! În așa hal s-a schimbat încât a uitat între două meciuri de golf
și un zbor că în 2019 a organizat chiar un referendum împotriva OUG.
Admiratorii Domniei Sale doar ce au sărbătorit, cu surle și trâmbițe, pe 26
mai, trei ani de la Referendum. Au cântat și au dansat în stradă, de era să se
împiedice greviștii de ei la miting. Cităm cu emoție din discursul de atunci al
domnului Președinte:
”Societatea a obosit să urmărească dacă cei
interesați și-au mai dat o ordonanță de urgență și trăiește cu teamă fiecare zi
în care este anunțată ședință de Guvern, a cărei ordine de zi reală nu se
cunoaște.” (Sursa: europalibera.org, din 4 aprilie 2019)
Vai! Ce bine se potrivesc spusele Președintelui din 2019
zilei de azi, când la Putere este ”Guvernul meu”, altoit, ce e drept, cu
PeSeeDeee, că altfel pica și guvernarea, și ”Guvernul meu”; poate chiar eu
însumi...
Și iată că la fix trei ani de la vestitul Referendum, pe
24 mai 2023, Guvernul Ciucă dă OUG nr.
42 care pune cruce dreptului la grevă, și nu numai în Educație, și, deși ce se
întâmplă este extrem de grav, niciun deontolog de serviciu, niciun brac, niciun ”pedant cu ochii cei
verzui” nu stă să ”pună la cântari” ”aticismul”, eleganța limbii din OUG 42.
Deontologii nu au nevoie de grevă, dânșii au venituri nenumărate...
Ce spune OUG 42?
Spune foarte multe... Lectura ei e un chin și fără
meditații cu un jurist te uiți ca mâța-n calendar, fiindcă important este un
singur articol de lege, care se modifică, dar acea modificare poate să ascundă
multe parșivenii; chiar și juriștii au dubii și concluzii diferite.
OUG 42 s-a dat pentru modificarea și completarea Legii
nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii 53/2003 – Codul muncii.
Propoziția cea mai importantă de acolo se leagă de modificarea articolului 160
(1) din Legea nr. 367 care devine:
”Pe toată durata participării la grevă,
contractul individual de muncă (CIM) se suspendă la inițiativa angajatului. Pe perioada suspendării se mențin doar
drepturile de asigurări de sănătate.” (s.n.)
În Legea nr.367/2022, formularea era ”se suspendă de drept”,
adică din oficiu. Carevasăzică treaba se personalizează, fiind prezentată ca o
inițiativă a angajatului care poate fi refuzată de angajator și atunci CIM nu
mai este suspendat, iar salariatul în grevă, care refuză să muncească deci,
este considerat absent. O ticăloșie! Chiar dacă nu este interzis dreptul la
grevă ca în regimurile totalitare, el este serios amenințat. Mai precizează
ticăloasa OUG că pe perioada grevei se întrerupe vechimea în muncă,
pierzându-se toate drepturile ce decurg din aceasta și mult timp s-a crezut că
și sporul de fidelitate de 12%. Se pare că nu, dar unii s-au speriat suficient
de tare ca să nu mai vrea să intre în grevă! Undeva cred că a fost un fel de
”gând la gând cu bucurie, zăbavă un bob...”
Această decizie ticăloasă s-a luat pe șest, ”noaptea ca
hoții”, evitându-se dezbaterea parlamentară, deși vorbim despre dreptul la
protest, care ne ține pe linia de plutire și nu ne lasă să decădem la condiția
de sclavi salarizați.
Cum spunea o lozincă de la ultimul miting al profesorilor,
“O lume-a imposturii schimbați-o, orice-ar fi,/Pentru copii.” Altfel, ițele
viitorului vor fi tot mai greu de descurcat.
