Dacă legislația e șchioapă, va curge sânge,
nu petrol! -
Despre violența în școli
Titlul acestui articol e
inspirat de filmul american There will be
blood (2007), scris și regizat de Paul Thomas Anderson, după romanul Oil din 1927 al lui Upton Sinclair.
Dar cum viața bate filmul,
lăsăm cinematograful cu magia lui în urmă, indiferent câte ar avea să ne spună,
asemeni celor trei arbori din proza lui Proust, pentru a ne ocupa de viața
noastră cea de toate zilele, care nu este și nici nu ar trebui să fie vraiște,
ci atent reglementată de legi. Și aceste legi există, doar că nu fac lumină,
becul e chior, amplificând confuzia.
Ca profesor-diriginte, am
prezentat în toamna anului trecut, părinților și elevilor, noul ROFUIP
(Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ
Preuniversitar), aprobat prin Ordinul de ministru nr. 4183, din 4 iulie 2022.
Cu toții auziserăm că
exmatricularea elevilor nu mai e de actualitate, că ea a devenit o vechitură a
anilor de tristă amintire, dar mă așteptam ca în ROFUIP-ul aprobat de d-l
Ministru Cîmpeanu și conștiincios conspectat de mine să găsesc o mențiune clară
a acestui fapt de curaj. Ei bine, nu este! Avem în ROFUIP doar o mențiune
indirectă a acestuia, din care noi toți, presă și profesori, am concluzionat că
exmatricularea a fost deturnată și orientată spre lada de gunoi a istoriei,
fără ca acest lucru să fie spus clar, cu subiect și predicat, pentru a rămâne
spre lauda propunătorilor, ci indirect, așa cum se arată la Titlul VII
(Elevii), cap. I, art. 120, (1) e) din ROFUIP:
”Sunt
declarați repetenți elevii exmatriculați din învățământul postliceal, cu drept
de reînscriere;”
Faptul că art. 120, (1) e)
se referă la exmatriculare ca fiind posibilă doar în învățământul postliceal
trebuia să ne semnalizeze nouă instantaneu că exmatriculării i-a sunat ceasul
pentru învățământul obligatoriu, adică primar, gimnazial și liceal. Normal ar
fi fost să se facă, din capul locului, o asumare clară a acestei schimbări.
Dar iată că fix a doua zi
– 5 iulie 2022 – , pe site-ul ME, ni se aduce la cunoștință că a fost aprobat
prin Ordin de ministru ROFUIP și că, printre altele, s-a procedat la eliminarea
dispozițiilor referitoare la exmatricularea elevilor, întrucât ”dreptul la
educație este de ordin constituțional. Prin urmare, măsura exmatriculării va fi
posibilă numai pentru învățământul postliceal, care nu are caracter
obligatoriu.”
Vasăzică educația este un
drept. Așa fiind, elevul nu poate fi exmatriculat, indiferent ce-ar face,
fiindcă i se încalcă un drept. Așa ar fi, dacă am vorbi despre un principiu,
dar nu vorbim, de fapt, decât despre o șmecherie. Fiindcă exmatricularea nu era
fără drept de reînscriere; această aberație nu se mai poartă de mult. Ca
dovadă, iată ce citim într-un ROFUIP mai vechi, tot la titlul VII (Elevii),
cap. 3, de astă dată, referitor tot la evaluare:
„Sunt
declarați repetenți... (...) elevii exmatriculați, cu drept de reînscriere;
acestora li se înscrie în documentele școlare’Repetent prin exmatriculare cu
drept de reînscriere în aceeași unitate de învățământ sau în altă unitate...’
respectiv ’fără drept de înscriere în nicio unitate de învățământ pentru o
perioadă de trei ani.”
Perioada de trei ani cuprindea și anul în curs în care se
produsese fapta penalizată.
Să le luăm pe rând:
Mai întâi, ”eliminarea dispozițiilor referitoare la
exmatricularea elevilor” nu a fost asumată clar în ROFUIP-ul aprobat de
Ministrul Cîmpeanu. Domnia Sa a părut să facă cu ochiul părinților doritori de
un Regulament mai blând pentru odrasle și, în același timp, a oferit grăbit și
un argument: acela cu dreptul la educație, pe care exmatricularea prevăzută
legal nu îl împiedica nicicum, întrucât copilul se reînscria în învățământ în
anul următor.
Ce făcea în lunile
în care stătea acasă?
Am fost întotdeauna stupefiată de faptul că elevul
exmatriculat nu putea să intre într-un program de consiliere cu psihologul
școlii sau cu unul din afară, dacă părintele nu-și dădea consimțământul!!!
Serios?!? Este ca și cum ai încuraja faptele antisociale
ale elevilor și le-ai sufla în ceafă părinților. De fapt ME se gândește că de
unde să iei și de unde să plătești atâția psihologi pe care să îi ții în școli
degrevați de ore pentru a oferi consiliere acelor elevi care par să aibă o
problemă sau chiar comit o boacănă. Totul cade pe umerii diriginților care
aproape sunt arătați cu degetul pentru orice nefăcută a elevilor lor. În
România, un psiholog se ocupă și de 2000 de elevi, cât poate avea un liceu.
Abia în 2020 s-a vorbit la noi să se reducă norma psihologului la 500 de elevi,
dar nu s-a putut aplica, din lipsă de fonduri. Fără bani, nu poți să faci nici
meseria de profesor atractivă și nici să aduci în școli mai mulți psihologi.
Normal, cred eu, ar fi să se reintroducă exmatricularea.
Un fost ministru al Educației – domnul Mircea Miclea – s-a pronunțat deja în
acest sens pe RFI. Exmatricularea să se reintroducă, dar numai pentru lucruri
extrem de grave. Până în acest an școlar, erau exmatriculați elevi și pentru un
număr de 40 de absențe nemotivate! Și aceasta în condițiile în care știm cu
toții cum obțineau scutirile părinții influenți...! Mulți elevi au scăpat de
scăderea unor puncte la purtare sau de exmatriculare doar datorită indulgenței
sau înțelepciunii unor profesori-diriginți, care au aplicat regulamentul
interpretându-l și nu în forma lui brută. Eu propun ca niciodată să nu se mai
aplice exmatriculare pentru absențe. Media la purtare se poate scădea pentru
absențe numai acelor elevi care nu vin la ore, împiedicând examinarea lor
ritmică la unele obiecte sau la toate; atunci trebuie să se reunească consiliul
profesorilor clasei și, fără un regulament absurd și constrângător, în
cunoștință de cauză, să aplice scăderea mediei la purtare pentru elevi care nu
răspund cerinței unei evaluări ritmice. Sunt și elevi care chiulesc mai mult de
40 de ore, dar motivează prin metode de toți știute. ROFUIP-ul de anul acesta
prevede că părinții pot motiva 40 de ore pe an copilului printr-o cerere tip,
FĂRĂ SĂ SE PRECIZEZE MOTIVUL PENTRU CARE COPILUL A FOST ȚINUT ACASĂ și care
putea fi, până acum, stare de rău, eveniment în familie, prezență obligatorie
la o instituție a Statului... Nu! Copilul e ținut acasă pur și simplu și
dirigintele e doar înștiințat că asta e voia familiei! Mi se pare un afront! De
altfel și cererea de motivare a absențelor e adresată directorului, dirigintele
fiind doar omul din spate care motivează absențele. Practic, el nu decide nimic,
doar motivează ce i se arată...! Să nu mi se spună că toate aceste... lucruri
se petrec fără voie și acum vin eu și despic firul în patru. Nu! E vorba despre
o desconsiderare progresivă a cadrului didactic. Mais vous devenez agaçant, vorba lui Mateiu Caragiale...
Un nou regulament judicios ar trebui să prevadă
exmatriculare pentru fapte antisociale petrecute în școală și în afara ei,
avându-i ca făptași pe elevi, dar și obligația acceptării de către părinți a
consilierii psihologice în școală sau în privat. Dacă părinții refuză, să fie
supuși unei amenzi drastice, cu interdicția ca fătul lor să se mai poată
înscrie la aceeași școală. Nu văd niciun motiv pentru care un părinte să refuze
consilierea psihologică a copilului în urma unui act antisocial.
Cât privește exmatricularea fără drept de înscriere
într-o unitate de învățământ pe o perioadă de trei ani, această perioadă mi se
pare exagerat de lungă; doi ani ar fi de ajuns pentru consiliere, căință și
îndreptare; trei ani ar fi prea mult și ar împiedica reluarea procesului de
învățământ și terminarea lui la o vârstă rezonabilă. Noi vrem și trebuie să vrem
să sancționăm și să îndreptăm, nu să ne răzbunăm și să distrugem! Nu știu de ce
trebuie să ne situăm pe extreme: ori îngăduitori, ori răzbunători...
Unde mai pui că și sindicatele propun revenirea la
exmatriculare, dar într-un fel halucinant, care nu prea convinge, ele vorbind
despre ”exmatriculare limitată în termen de 3-5 zile sau definitivă” (s.n. - Sursa: EduPedu, din 11 aprilie 2023) Asta
înseamnă frunză verde de nimic, adică
3-5 zile nu sunt decât o nemeritată vacanță pentru elevul-problemă, iar excluderea
definitivă este și neconstituțională, și nepedagogică, și inumană, și
prostească. Chiar și un criminal are dreptul la șansa îndreptării. Măsurile nu
trebuie luate pe repede înainte sub imperiul panicii. Legea Educației nu
trebuie votată oricum, dacă nu e cel puțin mai bună decât precedenta.
Mai propune domnul Nistor
de la FSE Spiru Haret ”detenția școlară, prin care se înțelege faptul că elevii
stau într-o clasă după ore sub supravegherea unui cadru didactic folosind acest
timp sa reflecteze asupra faptelor comise”!
De noaptea minții! Domnul
Nistor nu propune nimic nou; aceste măsuri au existat în istoria veche a
Învățământului românesc. Cât am fost eu elevă, nu am știut de ele. Nu le-am
întâlnit niciodată de zeci de ani de când sunt profesoară, iar în școala de
acum să îți imaginezi că poți face asta cu elevii zilelor noastre este
inimaginabil...! Noroc că scriem pe internet fiindcă hârtia nu ar fi suportat
una ca asta. S-ar fi înroșit de rușine!
Elevul care comite o faptă
antisocială gravă trebuie exmatriculat pentru un an, maxim doi, punând la
socoteală și anul în care a comis fapta, timp în care să participe la ore de
terapie psihică, individuală și de grup, în care elevi cu aceleași tare să
povestească întâmplările care i-au marcat, sfătuindu-se între ei și beneficiind
de concluziile și îndrumarea psiho-terapeutului. În tot acest timp, familia
copilului cu probleme trebuie consiliată și ea, iar, la sfârșitul terapiei,
profesorii care, cu voie sau fără voie, chiar bine intenționați fiind, au agravat
problemele minorului trebuie și ei să stea de vorbă cu psihologul pentru
diversificarea și nuanțarea practicii pedagogice. E nevoie de mai mulți
psihologi. Bani sunt, că doar avem pentru pensii speciale. Dacă sunt bani cu
căldarea pentru cei care judecă faptele antisociale, ar trebui să se găsească
cu lingurița și pentru cei care ar putea să le prevină.
Exmatricularea
trebuie păstrată pentru a sancționa faptele antisociale grave ale elevilor,
îndreptate împotriva profesorilor, împotriva unor copii mai mici, împotriva
bătrânilor sau altor cetățeni sau a colegilor lor.
Să luăm câteva exemple de fapte antisociale, lucru destul
de ușor întrucât informațiile din ultimele săptămâni abundă în așa ceva.
Vom merge mai întâi la Liceul Ion Creangă din capitală,
unde la o clasă de-a X-a, de filologie, se predă limba japoneză. La acest
liceu, titulara catedrei de japoneză intrase în concediu de maternitate și era
suplinită de vreo doi ani de o tânără în vârstă de 26 de ani. Aflăm de la
Antena 1, via YouTube, din spusele unei eleve, că noua profesoară avea relații
bune cu ei: ”Ne înțelegeam foarte bine cu ea și toate clasele se înțeleg foarte
bine cu ea.”
Eu am vizionat foarte multe videoclipuri și am înțeles că
la clasa a X-a de filologie era un test anunțat
la japoneză, în ultima săptămână înainte de vacanță, lucru ce i-a
nemulțumit destul de tare pe elevi. Toată lumea a putut să vadă pe YouTube o
captură de pe whatsappul elevilor clasei în care un elev întreabă: ”Mergem sau
nu la amărâta aia?” Plănuiseră un chiul în masă ca să evite testul. Nu par
foarte timorați... ”Amărâta” merita respect măcar pentru faptul că terminase
facultatea de limbi orientale, că era specialistă în limbă și civiliație
japoneză și că vorbea o limbă pe care nu o vorbește și nu o învață oricine.
”Amărâta” merita respectată sau, măcar, să nu fie înjunghiată, să fie lăsată să
trăiască, să-i învețe japoneză pe cei care chiar vor să știe această limbă.
Doar că unul dintre elevii ei, recte cel reținut de Poliție, pune o întrebare-cheie:
”Ar merita să o omor?” Un singur elev i se opune! Lucrul surprinzător este că
niciun elev nu a simțit nevoia să-l anunțe pe unul din părinții lui că un coleg
are o intenție criminală față de profa de japoneză, intenție despre care
băiatul mai vorbise anterior. Acest părinte putea să o anunțe pe dirigintă, iar
aceasta să o prevină pe profesoară, pe părinții elevului cu porniri criminale,
conducerea școlii și, evident, Poliția, pentru a face cuvenitul control asupra
elevului, descoperind cuțitul, control care ar fi putut împiedica încercarea de
asasinat, cât și arestarea pentru 30 de zile a elevului, plus ce va mai urma.
Elevul are 16 ani. A premeditat crima.S-a documentat chiar și asupra pedepsei
pe care o poate primi. Odată arestat, la interogatoriu, a făcut declarații
șocante: ”Am simțit nevoia să omor pe cineva.”
În peisaj mai apare cineva: Președintele Federației
Naționale a Asociațiilor de Părinți, d-l Iulian Cristache. Acesta declară că
i-a șoptit lui o păsărică, dacă nu chiar unul din părinții copiilor de la clasa
care a evitat in extremis, eroic aș zice, testul la japoneză, că elevii erau
terorizați de ”amărâtă”: ”De doi ani de zile erau terorizați de profesoara de
japoneză”!
Știrea este preluată cu poftă de organele de presă, de la
Antena 3 la comunicate.info, trecând prin realitatea.net, gândul.ro, click.ro,
ziare.com, spynews.ro, stiridinsurse.ro și educatieprivata.ro. Se titrează:
”Răsturnare de situație”! Să analizăm puțin această sintagmă: răsturnare de
situație! Deci nu mai e ce știam noi: profa, victimă; putea să-i fie atinsă
artera carotidă și să moară garantat! Nuuu! Ea îi teroriza pe copii! Copiii
sunt victime! Oricum ea a scăpat! Și acum nu e normal să ne gândim și la
copilul ăla de 16 ani, care a simțit și el nevoia ”să omoare pe cineva” – e
firesc, se-ntâmplă-n viață - și acum riscă ”7 ani de închisoare”, spun surse
juridice, nu e normal să îl scăpăm și pe el?
Niciun factor de presă, dar niciunul nu a simțit nevoia
să întrebe cum se numește părintele care a dat informația lui Cristache. Omul
nu riscă absolut nimic. Noi, profesorii, riscăm, dacă nu intrăm la clasă cu
zale și coif. Profesoara suplinitoare de japoneză urmează să plece de la
Creangă, iar copilul celui care ar fi dat informația (încă) nu a omorât pe
nimeni și nici nu avem suspiciuni că o va face. Ceea ce este uluitor e că
niciun ziarist de la ziarele și site-urile care au preluat ”știrea” spusă lui
Cristache de păsărică nu a avut onestitatea să verifice informația, căutând cea de-a doua sursă...
Călătoria noastră continuă. Mergem acum în satul
Căldărăști, comuna Pogoanele, din județul Buzău. Acolo trei copii în vârstă de
9, 10 și 15 ani au săvârșit o crimă în jur de 22 martie a.c. E adevărat, erau
în afara școlii și vorbim de copii săraci, provenind din familii monoparentale.
Problema e că vârsta fragedă nu i-a împiedicat să înfăptuiască o crimă
răscolitoare, urmată de jaf. Mobilul crimei a fost furtul unei biciclete ce
aparținea unui bătrân de 81 de ani, ce se deplasase în afara satului spre a-și
cârni via. Polițiștii au găsit bicicleta în curtea celui de 15 ani. Copiii au
confirmat că omorul descoperit pe 23 martie avusese loc cu o zi în urmă. Doar
cel de 15 ani va răspunde penal. (Sursa: B1 TV) Aici ar mai fi o problemă:
mulți dintre copiii delincvenți nu prea mai frecventează școala. Un studiu al
Avocatului Poporului din 2014 arată că jumătate dintre copiii cercetați penal
au terminat doar școala primară sau nu mai frecventau școala în anul
încarcerării. Dar eu știu că se poate continua școala în închisoare. Am vizitat
cu foști elevi de-ai mei un astfel de penitenciar la vreo 7-8 ani de la
Revoluție. Copiii făceau școală și lucrurile păreau să se îndrepte spre bine.
Acum aflăm dintr-o documentație amănunțită făcută de APADOR-CH în 2013 (Sursa:
Scoala 9, din 10 aprilie 2023) că mulți copii nu se mai înscriu la școală în sistemul
de detenție, iar eu am înțeles că Statul român încurajează această tendință.
Cum? Foarte ingenios: copilul are de ales între școală și muncă; pentru fiecare
an de studii absolvit, copilului i se scad 30 de zile din arest; pe când pentru
fiecare zi de muncă i se reduce o zi din pedeapsă. Și anul are 365 de zile! Cât
cinism! M-aș mira să mai fie copii delincvenți care să aleagă școala. E
adevărat că nu sunt bani pentru spații, pentru educatori fiindcă noi nu avem
bani de investit în viitorul copiilor noștri. Noi îi investim în pensionari de
lux. Noi investim mai mult în cei care îi judecă pe infractori decât în prevenirea
infracțiunilor!
Spuneam în titlul acestui articol că dacă legislația e
șchioapă, va curge sânge, nu petrol. Sângele înseamnă și omor, dar și hemoragia
de creiere capabile, care se unduiesc spre Vest, fiindcă, oricum, aici nu s-ar
putea împlini. Ar fi colegi de doctorat cu Lucian Bode și ar sta în dosul celor
care dau doctorate Lucienilor. Petrolul? Petrolul – ehei! – simbolizează bogăția,
care nu va curge la noi, fiindcă nu va avea loc de legislația năclăită, care și
ea favorizează scurgerea.
Dar călătoria noastră continuă. Părăsim Buzăul și mediul
concentraționar și ne ducem și noi să luăm o gură de aer proaspăt în satul Pietriceaua, comuna Brebu. HotNews.ro
relatează obiectiv cele întâmplate la o oră de engleză din comuna Pietriceaua,
cu elevi de 13 ani. În ciuda relatării obiective și destul de exacte, eu vă
spun că nu veți ști nimic până nu veți vedea videoclipurile: mergeți pe YouTube
și vedeți mai multe videoclipuri; unul este mai șocant decât altul și unul
singur e complet. Ce arată acela? Arată o clasă vraiște, complet scăpată de sub
control. Niciun elev nu stă în bancă, niciunul nu pare să urmărească lecția.
Profesoara nu impune nimic și nici nu încearcă. În această atmosferă de
dezintegrare, în care nimic nu se mai poate lega sau construi, doi-trei elevi
mai cu moț vin la catedră și pun mâna pe profesoară ca pe un sac, simulează
actul sexual pe la spate, o apucă de cap și i-l apleacă în față, ba chiar, de
mai multe ori, încearcă să-i bage le doigt d’honneur în gură. Profa ține gura
închisă și dinții strânși, dar, în rest, nu are niciun fel de reacție: nu
ripostează, nu amenință, nu umblă la catalog, nu plesnește, nu iese din clasă.
Încearcă să scrie pe tablă în timp ce este agresată din față și din spate de
doi elevi. Al treilea filmează. Tot el va pune filmulețul online, probabil ca
să o facă de râs pe profesoară. Este clar că nicio clipă celor trei nu le trece
prin cap că ar putea fi trași la răspundere pentru ce fac. Este clar că
niciodată cei trei nu ar fi intrat în discuția consiliului profesoral, dacă nu
apărea caseta video cu isprava lor! Nu am văzut niciodată ceva mai degradant!
Este punctul limită până la care poate coborî învățământul unei țări! Mai jos
de-așa nu există. Am mai auzit de clase unde disciplina lipsește cu
desăvârșire, dar să pui mâna pe un profesor ca pe un sac...?!
Am mai citit că în țări civilizate, care se confruntă și
ele cu acte de indisciplină în școli, directorii fac cursuri ce îi pregătesc
pentru a putea gestiona cazurile de bullying și de violență din școli; există
pârghii prin care părinții sunt responsabilizați atunci când copilul lor nu
respectă codul de disciplină al școlii. Directorul trebuie să cunoască profilul
psihologic al fiecărui cadru didactic. Unii nu au autoritate. Nu au deloc,
pentru că nu au fost înzestrați cu așa ceva. La ei, lipsa autorității e ca
lipsa vocii la muzică. Mereu vor avea probleme la câte o clasă. Dar trebuie consiliați.
Profesoara de la Pietriceaua trebuie învățată să reacționeze, să își apere
demnitatea și onoarea. Să ceară sprijinul altora atunci când nu poate singură
și aceia să coopereze.
Directorii trebuie învățați că sunt pe funcție ca să
ajute. Că sunt acolo ca să știe, să vrea și să poată!
Copilul trebuie învățat de mic că, în societate, în relațiile cu adultul, în viața de grup, nu totul e permis. Că, în general, greșelile se plătesc și, de cele mai multe ori, îți ia ani din viață ca să le repari! Că cine nu a primit o astfel de lecție o va plăti mai târziu. În societate, nimic nu se uită; totul se plătește.
(Acest articol s-a publicat pe platforma ”Republica”, în data de 14 aprilie 2023, sub titlul Renunțarea la exmatriculare este o șmecherie care nu are legătură cu dreptul la educație)
