Chiar și Dali a avut maeștri. Aceștia au fost: Rafael, Zurbaran, Vermeer, Bronzino, Velazquez. De la acesta din urmă, Dali a mai împrumutat mustața, dar și gustul pentru mărire, pentru titlurile nobiliare.
Se știe că Velazquez s-a dat peste cap să obțină titlul de cavaler al Ordinului de Santiago. Ce e drept, vorbim de un titlu foarte vechi. Ordinul de Santiago sau Ordinul Sfântului Iacob al Spadei a fost fondat în jurul anului 1160, obținând aprobarea pontificală în 1175, din partea papei Alexandru al III-lea; este un ordin militar și religios, care avea ca obiectiv lupta împotriva necredincioșilor și apărarea creștinătății. Acest titlu de cavaler al Ordinului de Santiago există și astăzi în Spania și Portugalia cu valoare onorifică. Lui Velazquez, acest titlu i-a fost promis în 1658; va fi învestit cavaler al Ordinului de Santiago în 1659.
În ce-l privește pe Dali, el și-a șocat toți prietenii și lumea artistică prin simpatia arătată dictatorului Francisco Franco. În 1975, moare Franco, iar în 1982 Salvador Dali primește de la regele Spaniei Juan Carlos titlul de marchiz de Dali de Pubol. Nu cred că i-a displăcut...
Dintre contemporani i-a admirat pe Picasso și pe Jean-François Millet, fondatorul Școlii de la Barbizon. Pe Picasso avea să-l evoce în autobiografia sa, ”Viața secretă a lui Salvador Dali”, în felul următor: ”Când am fost la Picasso, pe strada de la Boétie, eram atât de emoționat și plin de respect, de parcă aș fi fost în audiență la însuși Papa... (...) Am venit la dumneavoastră chiar înainte de a merge la Luvru...”i-a spus și Picasso i-a răspuns: ”Și bine ai făcut.”
Pe 3 mai, am propus pe acest blog ”Hristosul Sfântului Ioan al Crucii” de Dali, subiectul tabloului fiind Răstignirea. Este logic acum, pe 5 mai, să vin cu ”Învierea” și nu cred că se putea o alegere mai bună decât ”Învierea” lui Rafael.
