Ieri-seară m-am culcat și eu liniștită, știind că azi mă așteaptă un jour chômé, liberă datorită/din cauza furtunii Barbara, care își va înteți forțele împotriva țărișoarei, dar și a capitalei țărișoarei, Bucuresci, cum ar zice Eugen Barbu, Blugicurești, cum se zice mai nou... ”Oamenii se închiseră în case așteptând ceva cu spaimă... (...) Nevestele își scoaseră înspăimântate inelele cu pietre prețioase și le ascunseră. Argintul și talgerele fură îngropate în sipete, podoabele despuiară pe rând chipurile frumoase și îngrijorate. Tăcerea creștea nemiloasă și noaptea... parcă rece nu se mai sfârșea.” Obosită, eu am adormit repede și nu mi-a păsat că, în astfel de nopți, ”furnicile lucrează mai mult și crește sarea în mări.”
M-am trezit târziu, am făcut la grasse matinée, cum se cuvine în astfel de ocazii, și am fost - recunosc - surprinsă că nu aud răpăitul ploii pe balcon și pe geamuri. Nerăbdătoare, am tras draperia ca să constat că balconul e de ”un senin sticlă”... Mai încolo de balcon, ploua încet, mocănește, fără să amenințe pe nimenea. Pe stradă se vedeau oamenii drumețind, care cu umbrelă, care fără. Și eu care credeam că o să ies pe balcon să filmez furtuna... De ce s-o fi răzgândit Barbara?!? I-a fost milă de noi? Știa că stăm foarte prost cu canalizarea? Că, la orice ploicică, ”ulițele” sunt potopite...? De altfel, TOATE televiziunile, bă, dar toate, au anunțat azi, 8 octombre, că e potop în Bucuresci și că viitura amenință cășile oamenilor...! Televiziunile se întrecură în a spune că în primării fuse noapte albă și că atât angajații primăriilor, cât și grămăticii presei ”simțeau cum le sporește sângele în vine ca să se apere de groaza amenințării care venea de undeva din văzduh”!
În asemenea vremuri ”de cumpeni”, numai ziarist să nu fii! Grea misie, frate! Să negi ce este și să predici ce nu e! Să ajungi matale, din cânele de pază al democrației, cânele de pază al Ciclonului Ilie! Întotdeauna eu am fost adepta adaptării evolutive, mai niciodată Toma Necredinciosul, dar unde e ciclonul, oameni buni?!? De ce nu îl vedem nici eu, nici colegii și prietenii mei, care, ei, nu stau și nu sunt acum în Militari?!? Unde e ciclonul?!? De ce apare doar pe sticlă, în timp ce pe străzi ploicica s-a oprit?!? Râde experții de noi?!? Eu cred că da..., dar ce te faci cu presa care preia cu determinare narativul ”experților”?!? Luptătorii împotriva urii, luptătorii anti hate vor vorbi din nou răcnit despre poporul prost și incult, care nu are încredere în ști-ință, nu are încredere în ”experți”...! Acest popor tâmpit, pe care degeaba se stropșește David să îl educe, lăsându-l fără profesori la clasă!
Ce cred eu despre acest ciclon? Eu cred că ni se pregătește ceva, oameni buni! Că urmează o nouă închidere în casă, o nouă... ciumă... Că Ciclonul Ilie nu a fost decât preludiul...
Până ne dumirim ce fuse, eu propun ca ziua de 8 octombrie, Ziua Ciclonului, să devină zi de sărbătoare la români, cu roșu în calendare, drept mulțumire lui Dumnezeu că a întors ciclonul din drum și nu s-a mai abătut peste străzile, balcoanele și capetele noastre și să devină jour chômé pentru toți românii, să ne bucurăm toți, an de an, de ciclonul care n-a mai fost!
Așa să ne-ajute Dumnezeu și Sfântul Ilie...!
