luni, 6 ianuarie 2025

NEADAPTARE, NUMELE TĂU E PROSTIA!

 

                                       NEADAPTARE, NUMELE TĂU E PROSTIA!

 

 

            Ei nu au fost obișnuiți să acționeze singuri. Ei au fost obișnuiți să asculte și să se supună. Lumea lor e piramidală: unii – foarte puțini – gândesc; alții primesc rezultatul gândirii și îl adaptează la nivelul și competențele actanților; alții – cum bunăoară Ursula von der Leyen – primesc ordinul și îl transmit mai departe pe multiple căi; sunt unii care execută întocmai; cu toții suportă consecințele ordinului. Cei care suportă consecințele ordinului fără să crâcnească sunt promovați la gradul de executanți. E o mare cinste printre oi să fii executant! Celor care suportă consecințele ordinului cu crâcnituri și comentarii pe facebook li se aplică tăblița ”lăsat la vatră” și, din acel moment, ei încep să trăiască pe sub pământ, invizibili și neștiuți de ”lumea bună” a turmei, singuri-singurei într-o lume foarte ocupată să execute...

            Și executau! Până într-o zi când – O, Doamne, ce surpriză nasoală! – s-a schimbat garda la Casa Albă sau doar a început să se vorbească despre iminența faptului și toți au paralizat, așteptând o minune! O minune care să-i întoarcă în lumea lor, în lumea bună a oilor cuminți, în care păstorii sunt predictibili, întrucât provin dintre cele mai predictibile oi! Nu trebuie să gândească, nu trebuie să se adapteze la nimic, fiindcă nimic nu va tulbura mersul bun al lucrurilor! Drumul e stabilit dinainte, trebuie doar urmat cu sfințenie și, când apare o turbulență, intră în priză avertizorii de integritate care o raportează, forțele de securitate, care o elimină, și presa mainstream, care o încondeiază. Ce vremuri fericite! Și predictibile! Atâta doar că s-a schimbat garda la Casa Albă și... i-a prins cu garda jos!

            Ce ne trebuia Trump?! Ce ne trebuia Mar-a-Lago?! Omul ăsta nu e predictibil deloc! În plus, e prea uman: are nerv, are nervi, capricii, preferințe... Trebuie să știi cum să-i faci jocul, cum să-i faci față... Noi nu doar că nu am pregătit pe nimeni pentru așa ceva, dar nici măcar nu am lăsat deschisă lista pentru casting! Noi, în lumea bună a oilor, ne-am așteptat la altceva, la altcineva...! Când americanii ne-au luat prin surprindere, am râs de ei, dragă, i-am persiflat: ne-a ieșit un behăit foarte inteligent, dar care, spre surprinderea noastră, a avut mai puține aprecieri...

            Ce bine că e încă departe 20 ianuarie 2025! Până atunci se pot întâmpla multe la stână! Ni se reproșează că suntem prea uniformi. Păi, știu și eu? Poate ar trebui să vopsim mioarele astea în mai multe culori...

            Ia spuneți-mi: ce culori are tricolorul american?

            O să trimitem Ministrul de Externe cu trei mioare în trei culori la Mar-a-Lago... O să primim o șapcă, un fluier de doinit eternul ghinion sau nici atât... Greu la Mar-a-Lago cu trei oi...

(Acest articol este un pamflet și trebuie luat ca atare.)

duminică, 5 mai 2024

RAFAEL - "Învierea”


 

 

Chiar și Dali a avut maeștri. Aceștia au fost: Rafael, Zurbaran, Vermeer, Bronzino, Velazquez. De la acesta din urmă, Dali a mai împrumutat mustața, dar și gustul pentru mărire, pentru titlurile nobiliare.

Se știe că Velazquez s-a dat peste cap să obțină titlul de cavaler al Ordinului de Santiago. Ce e drept, vorbim de un titlu foarte vechi. Ordinul de Santiago sau Ordinul Sfântului Iacob al Spadei a fost fondat în jurul anului 1160, obținând aprobarea pontificală în 1175, din partea papei Alexandru al III-lea; este un ordin militar și religios, care avea ca obiectiv lupta împotriva necredincioșilor și apărarea creștinătății. Acest titlu de cavaler al Ordinului de Santiago există și astăzi în Spania și Portugalia cu valoare onorifică. Lui Velazquez, acest titlu i-a fost promis în 1658; va fi învestit cavaler al Ordinului de Santiago în 1659.

În ce-l privește pe Dali, el și-a șocat toți prietenii și lumea artistică prin simpatia arătată dictatorului Francisco Franco. În 1975, moare Franco, iar în 1982 Salvador Dali primește de la regele Spaniei Juan Carlos titlul de marchiz de Dali de Pubol. Nu cred că i-a displăcut...

Dintre contemporani i-a admirat pe Picasso și pe Jean-François Millet, fondatorul Școlii de la Barbizon. Pe Picasso avea să-l evoce în autobiografia sa, ”Viața secretă a lui Salvador Dali”, în felul următor: ”Când am fost la Picasso, pe strada de la Boétie, eram atât de emoționat și plin de respect, de parcă aș fi fost în audiență la însuși Papa... (...) Am venit la dumneavoastră chiar înainte de a merge la Luvru...”i-a spus și Picasso i-a răspuns: ”Și bine ai făcut.”

Pe 3 mai, am propus pe acest blog ”Hristosul Sfântului Ioan al Crucii” de Dali, subiectul tabloului fiind Răstignirea. Este logic acum, pe 5 mai, să vin cu ”Învierea” și nu cred că se putea o alegere mai bună decât ”Învierea” lui Rafael.