Este poezia pentru care - toată lumea știe - poetul Radu Gyr a fost condamnat la moarte de comuniști în 1959 și, totodată, poezia care-l nemurește. Lui Radu Demetrescu i se luase tot, inclusiv libertatea fizică și dreptul la viitor. Dar o anumită voință, o anumită credință și libertatea dinlăuntru, nimeni nu ți le poate lua. Stă mărturie poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pedeapsa cu moartea a fost comutată în 25 de ani de temniță grea, dar beneficiază de amnistia generală din 1964. Trăiește apoi spre a fi marginalizat, dar moare ca ce-a fost:un om care-a trăit idei, un martir și un poet remarcabil.
Tot în 1964 a fost eliberat și părintele Iustin Pârvu, ctitorul mănăstirii Petru Vodă, arestat în 1945, după ce luptase în al Doilea Război Mondial, cu Divizia 4 Vânători de Munte.
Mănăstirea Petru Vodă - superbă, feerică - a fost construită în 1992 și este dedicată martirilor din temnițele comuniste. Suferința dintre acele ziduri s-a metamorfozat în bisericuța asta frumoasă. Viața continuă...
Citiți și recitiți neapărat poezia de mai jos și nu uitați SĂ VĂ RIDICAȚI, SĂ NU STAȚI deoparte tocmai acum când lumea întreagă se mișcă și fierbe!
Doamne-ajută!
RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
o claie de zări și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobode-ți ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pedeapsa cu moartea a fost comutată în 25 de ani de temniță grea, dar beneficiază de amnistia generală din 1964. Trăiește apoi spre a fi marginalizat, dar moare ca ce-a fost:un om care-a trăit idei, un martir și un poet remarcabil.
Tot în 1964 a fost eliberat și părintele Iustin Pârvu, ctitorul mănăstirii Petru Vodă, arestat în 1945, după ce luptase în al Doilea Război Mondial, cu Divizia 4 Vânători de Munte.
Mănăstirea Petru Vodă - superbă, feerică - a fost construită în 1992 și este dedicată martirilor din temnițele comuniste. Suferința dintre acele ziduri s-a metamorfozat în bisericuța asta frumoasă. Viața continuă...
Citiți și recitiți neapărat poezia de mai jos și nu uitați SĂ VĂ RIDICAȚI, SĂ NU STAȚI deoparte tocmai acum când lumea întreagă se mișcă și fierbe!
Doamne-ajută!
RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
o claie de zări și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobode-ți ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu