MINISTERUL EDUCAȚIEI NU IUBEȘTE LIMBILE STRĂINE

                            

            Pe 29 decembrie 2017, MEN a publicat pe situl propriu propunerile pentru noile planuri-cadru de învățământ liceal, care vor fi în dezbatere publică până pe 26 ianuarie a.c. Sunt în dezbatere trei variante, din care două, de o manieră brutală și inexplicabilă, tratează cu dispreț nefondat și ușor de demontat a doua limbă străină din programa școlară. Pe scurt, varianta a II-a de plan-cadru presupune doar o oră pe săptămână pentru a doua limbă modernă, chiar și la liceele teoretice, profil real, în timp ce varianta a III-a e trăsnet, implicând o oră pe săptămână la clasele a IX-a și a X-a și nicio oră de a doua limbă modernă la clasele terminale - a XI-a și a XII-a de LICEU TEORETIC, profil real. Se poate documenta oricând că nici pe vremea lui Ceaușescu nu s-a pomenit așa ceva! Deși Ceaușescu, ca dictator, își putea permite orice, dar de la niște democrați, dependenți de votul popular, nu te-ai fi așteptat în veci la așa ceva! Este și riscant, și stupid, sub toate aspectele!

             În primii mei ani de muncă la catedră, sub comuniști, am lucrat la un liceu agricol și aveam două ore pe săptămână la toate clasele, indiferent dacă franceza era limba I sau limba a II-a. Nici nu se punea problema să dispară limbile moderne din programa niciunui liceu, iar acum, în secolul 21, într-un stat democratic, într-o țară din Uniunea Europeană, limba modernă II poate să dispară de la clasele a XI-a și a XII-a, în LICEELE TEORETICE, la profilul real, care are cele mai multe clase. Este inadmisibil să se întâmple așa ceva într-un liceu teoretic, când, peste tot în lumea civilizată, se recomandă cunoașterea, la un nivel acceptabil, a cel puțin două limbi străine. Acest nivel acceptabil nu este chiar așa ușor de atins, iar noi scoatem limbile moderne din programa școlară LA LICEELE TEORETICE!?!

            Cum a fost cu putință să se conceapă asemenea planuri-cadru de învâțământ?!? Tocmai acum când peste tot în UE se pune accent nu doar pe a ști cel puțin două limbi străine, ci și pe cunoașterea specificului altor popoare, pentru o cât mai bună comunicare și inserție, pentru schimburi profesionale și culturale cât mai reușite. De ce s-a mai pus atâta accent pe Cadrul European Comun de Referință (CECR) în predarea limbilor străine, dacă noi, de fapt, le abandonăm chiar și în liceele teoretice?!? De ce s-a mai pus atâta accent pe CECR, dacă noi ne întoarcem la manualul unic?!? Tocmai acum când tinerii noștri pleacă la studii în străinătate, nu doar în Anglia, ci și în Franța, Germania, Italia... și se întorc în țară cu o experiență bogată și multifuncțională, măsura aceasta mi se pare bizară și împotriva curentului european. În străinătate, la muncă sau la perfecționare, pleacă și absolvenții de licee tehnice sau de meserii și nu cred că în țări ca Germania, sau Franța limba engleză le este suficientă sau că poate constitui un avantaj cunoașterea doar a unei limbi străine!
                Eu nu pledez pentru a doua limbă străină pentru că predau franceza, eu pledez pentru a doua limbă pentru că e necesară!

            O limbă străină nu se învață de dragul ei. O limbă străină este un liant. Un liant în comunicare, un liant între specialiști, un liant între popoare. Cu cât știi mai multe limbi, cu atât vezi, auzi și înțelegi mai repede. Disprețul față de limbile străine este pornit din complexe și naște izolare. Faptul de a învăța o limbă modernă progresiv, în școală, este un noroc și o binefacere. După Revoluție, acest lucru a luat avânt încă de la școala primară și a dat roade. S-a observat că românii vorbesc limbi străine mai bine decât alte nații, iar tinerii noștri au mers la studii în străinătate. Este unul din puținele lucruri bune care s-au întâmplat în România după Revoluție! Sunt guvernanții noștri geloși? De ce vor să blocheze acest proces? De ce vor să strivească un lucru bun? De ce vor să ne demotiveze de tot?

            Aceste planuri de învățământ vin să îngenuncheze proiectele de studii ale tinerilor, cât și proiectele de muncă și de perfecționare ale mai puțin tinerilor. Știu doctori care se străduiau bătrâni să-și pună la punct limba franceză pentru a putea merge în Franța să muncească și să se perfecționeze. Cunosc profesori de matematică și de fizică ce au făcut stagii de perfecționare în Franța și care au predat acolo. După aceea s-au întors în țară cu o experiență greu de egalat. Am eleve care s-au perfecționat în Belgia și în Elveția, grație limbii franceze pe care au învățat-o cu mine, la școală. Știu elevi de liceu care învață chiar și japoneză în particular. Știu elevi de liceu, de la profilul real, care învață și câte patru limbi străine! Cum să-i reduci pe tinerii din liceele teoretice, secția reală, cea mai căutată, la o oră pe săptămână de a doua limbă sau chiar la niciuna, în clasele a XI-a și a XII-a, când au toate șansele să uite tot?!
           O limbă străină trebuie în primul rând vorbită. Cu o oră pe săptămână , evaluarea se va face doar prin lucrări de control, altfel nu vei avea timp să predai temeinic nici măcar esența programei, iar elevii mai puțin activi vor vorbi foarte puțin sau deloc. Va fi foarte greu sau imposibil să-i motivezi. Notarea va deveni și ea mai conformistă, fără valoare stimulativă. Pentru ce toate aceste riscuri?!? Cui folosesc aceste amputări?!?

            Sperăm ca aceste proiecte de planuri-cadru de învățământ să rămână doar un vis urât...