EROU FĂRĂ VOIE

                                           

         E greu de făcut o introducere la ce s-a întâmplat în România din 25 iulie sau 15 aprilie încoace. Eu am impresia că niciodată Statul mafiot, decăderea noastră ca Stat, putreziciunea morală din țara asta nu au ieșit la iveală mai limpede ca acum. Nu există principii, nu există solidaritate și greu se încheagă o dezbatere pentru aflarea adevărului; dar există interese, voință de chiverniseală și planuri de țară, adică planuri oculte de păstrare sau controlare a puterii pe termen cât mai lung.

         Pe scurt, pe 15 aprilie, a.c., Luiza Melencu, o tânără de 18 ani din comuna Dioști, județul Dolj, este dată dispărută de rudele sale cele mai apropiate - mama și bunicul. Abia pe 30 mai cazul Luizei este preluat de DIICOT și instrumentat  de procurorul Liviu Vasilescu. Acesta îi persiflează pe oameni, în special pe bunic care, deștept, dar nervos, își dă seama repede că e dus cu vorba și reacționează dezordonat. Procurorul îl insultă și încearcă să-i intimideze pe cei doi. Deși atât el cât și ceilalți anchetatori aveau imagini cu mașina lui Gheorghe Dincă încă de atunci, nimeni nu se atinge de monstrul din Caracal, dar cei doi bătrâni - mama și bunicul - sunt supuși la testul poligraf, test care lui Dincă nu i s-a făcut nici până acum. Fotografia cu Renault Mégane-ul lui Gh. Dincă este introdusă în dosarul Luizei abia pe 17 iulie. Ancheta s-a mișcat incredibil de greu.

         Aceasta este pe scurt povestea Luizei, care ar fi rămas așa, îngropată, dacă domnul Dincă, posesor de carnet de conducere, deși fusese internat de nouă ori la psihiatrie, nu ar fi făcut o nouă victimă ce ar avea toate șansele, dacă românii ar fi mai solidari, mai empatici, mai puțin egoiști, mai deștepți și mai greu de manipulat, să devină o eroină, să devină cea care a deschis calea unor clarificări, unei curățenii generale, unei resetări a României.

         Fata, pe numele ei Alexandra Măceșanu, are 15 ani, este din județul Olt, satul Dobrosloveni și, ca și Luiza Melencu, face autostopul, deși, după spusele primarului din Dobrosloveni, ar circula în zonă câteva microbuze spre urbea Caracal.

         Cel care oprește să o ia pe fată este Gheorghe Dincă. Ea este urcată pe bancheta din spate, unde geamurile sunt fumurii, iar pe drum șoferul de ocazie îi face fetei propuneri cu tentă sexuală. O duce la el acasă, o bate, o violează și o leagă într-o cameră cu fereastra zidită. De altfel toată casa arată monstruos, ca un bârlog de fiară, păzit de câini fioroși ce au fost ridicați imediat de un ONG, grijuliu cu viața și sănătatea animalelor, o casă înfiorătoare și nesănătoasă, greu de ignorat, care e de mirare că nu a trezit atenția unor polițiști sau securiști de la SRI, de care zona nu duce lipsă întrucât baza militară de la Deveselu este la doar 7 kilometri de metropola Caracalului, unde-și avea sălaș domnul Dincă, cunoscut de toți vecinii și de toți polițiștii ca un om respectabil, ca și ei de altfel, de aceea noi nici nu ne vom permite pe cuprinsul acestui articol să-l scoatem din ”domnul Dincă”.

         După ce o leagă de pat, violatorul părăsește domiciliul. Rămasă singură, Alexandra zărește un telefon al lui Dincă și sună la 112, apelând poliția, unde se chinuie să explice unor polițiști grosolani că a fost bătută, violată și legată, că violatorul se poate întoarce în orice moment și că se teme pentru viața ei. I s-au cerut detalii despre locație. A spus ceva despre un dig și a dat numele cartierului în care se află casa. Fată cu spirit de observație, a mai sesizat și o carte de vizită a unui responsabil de la cadastru (Dincă voia să vândă casa) și a dat adresa de acolo. Toate acestea s-au întâmplat la ora 23 și 22 de minute. De aici începe ghinionul anchetatorilor. Așa grosolani și incompetenți cum au fost ei, polițiștii s-au dus la adresa indicată de Alexandra, iar șeful de la cadastru le-a spus pe loc că e vorba de casa lui Dincă. La auzul acestui nume, legenda spune că polițiștii s-au scăpat în pantaloni, dar că totuși, așa uzi cum erau, s-ar fi dus la ordin la casa ”lupului singuratic”, dar - și aici legenda se verifică, pantalonii nu, că între timp s-au schimbat - procurorul de caz, Cristian Ovidiu Popescu, le-a ordonat să nu se deplaseze la casa prezumtivului criminal până a doua zi la 6 dimineața, ceea ce nu seamănă deloc cu lipsa de profesionalism -  nu poate fi nimeni atât de prost și nici atât de comod, mai ales că nu el efectua deplasarea - ci cu favorizarea inculpatului, dându-i-se foarte mult răgaz să termine ce a început: răpirea, sechestrarea, traficarea sau omorul, convenabil, poate, acesta din urmă, întrucât fata sunase la 112, dând o amploare nedorită chestiunii noastre - cosa nostra.

         După această greșeală oribilă sau favorizare a inculpatului, procurorul DIICOT a fost doar suspendat, fiind chiar și așa plâns cu lacrimi de sânge de jurnalista cu epoleți de la Ziare.com, Ioana Ene Dogioaica, pentru faptul că a rămas omul fără leafă, după ce... ”și-a făcut treaba...” Să mai spunem și că domnul procuror Popescu deține o vilă foarte frumoasă pe un teren cumpărat foarte ieftin de la clanul Oacă.

          Întrebare: De ce ar fi ai lui Oacă atât de ”incompetenți” în vânzarea de terenuri?

          Să spunem totuși, de dragul adevărului istoric, că CSM a hotărât anchetarea tuturor procurorilor și polițiștilor care se fac vinovați în cazul monstrului de la Caracal.

         În aparență, șeful Poliției din Caracal, Nicolae Mirea, a avut o soartă mai drastică: a fost demis direct, dar - ce să vezi? - șmecher, omul s-a pensionat și acum se odihnește și își oblojește mustrările de conștiință stând cu curul - scuzați vorba proastă, dar așa a zis Graur că e corect, fiind curul lui Mirea și nu un fund oarecare de oală, pentru ca mai apoi termenul să fie de-a dreptul înnobilat prin folosirea lui de fosta șefă DNA, doamna Kovesi, - pe o pensie de 120 de milioane lei vechi: trai neneaco pe banii Statului, ai Statului mafiot.

         E drept că omul a muncit, a prestat... Și știu mulți ce a prestat el și acum tremură pentru ei înșiși. Se vor alege doar c-o frică mică?

         De ce ne punem aceste întrebări?

         Pentru că ancheta a mers incredibil de greu și, cu ajutorul organelor, s-ar fi împotmolit, poate, de tot dacă anchetatorii nu ar fi avut ghinion. E firesc se-ntâmplă-n viață. Și uite-așa aflară, exact când treaba mergea ca unsă - mă refer evident la anchetă - că Alexandra avea un unchi... Și dac-avea ce? Dă-l în...!

         Păi, nu se poate! Pe om îl cheamă Alexandru Cumpănașu, este un ziarist cunoscut, are relații în presă și, ca Președinte al CNMR (Coaliția Națională pentru Modernizarea României), are relații în multe instituții și a reușit să adune în spatele lui mai toată presa independentă din România. Omul, tată a trei copii și unchiul Alexandrei, are toate motivele și toată determinarea să vrea ca ancheta să fie dusă până la capăt. Știu mulți ideologi din România care detestă fățiș această expresie ”până la capăt” și care cred în Justiție - cum nu? - dar sunt ferm convinși că ea, Justiția, ar trebui să se oprească cu investigațiile la poarta lor. Până mai ieri și domnul Dincă gândea la fel... Acești oameni l-ar mânca pe Cumpănașu, dacă Al. Cumpănașu ar fi de mâncare, adică un tip cu un spate mai puțin solid.

         Până una-alta, cu toții au chitit că Al. Cumpănașu trebuie denigrat. La această operațiune au participat, fie voluntar, fie prin prin mobilizarea a tot felul de trupe, de la lătrăi de stradă și ziariști cu epoleți până la politicieni de top: Traian Băsescu jură că Al. Cumpănașu se urcă pe cadavrul (încă neidentificat al) nepoatei pentru a-și spori imaginea în vederea unor aventuri politice viitoare.

         E Băsescu dezinteresat?

         Băsescu e de două ori interesat: o dată, ca om politic și apoi ca fost președinte de țară, pe o perioadă de 10 ani, când nu numai că a declarat că se luptă cu Statul mafiot și cu parlamentarii corupți, că a reformat sistemul de Justiție, dar a și inițiat un program de modernizare a României, susținut de procurori, jurnaliști și mulți intelectuali de top. Ei bine, noi acum, împreună cu tot ce s-a întâmplat în metropola Caracal, cât și pe raza județelor Olt și Dolj, suntem beneficiarii programului de modernizare a României din anii aceia. Mă gândesc că modernizarea României trebuia să înceapă cu înființarea unor bordeluri bine igienizate, securizate și controlate, ca să nu mai aibă motiv domnul Dincă, altminteri om respectabil, să creadă că fetele care fac autostopul sunt târfe, iar turiștii străini, cât și militarii de la Deveselu, cât și marinarii străini din porturi, cât și toți cei care ne tranzitează țara să nu mai fie nevoiți să-și caute partenere pe centură sau să apeleze la... servicii specializate în carne vie... specială!

         Se teme Băsescu de candidatura lui Cumpănașu la Prezidențiale?

         N-ar avea niciun motiv să se teamă: Tomac oricum nu câștigă alegerile, iar Elena Udrea are alte probleme. Și atunci de ce se teme Băsescu de eventuala candidatură a lui Cumpănașu? Se teme pentru felul cum s-a făcut modernizarea României în cei 10 ani? 10 ani, totuși...

         Dar nu doar domnul Băsescu se teme. Toată presa mainstream este împotriva lui Cumpănașu. Și nu oricum, ci de o manieră furibundă.

         Să fim bine înțeleși: fără Cumpănașu, nu am fi avut acum un caz Caracal. Orice ziarist de bună-credință ar trebui să-i mulțumească pentru că a inițiat dezvăluirile și a impulsionat cercetările în zonă. Și apoi e bizar din partea unui ziarist să dorească, cu gura aprinsă, oprirea cercetărilor, izgonirea procurorilor DIICOT din teren (voi da citate!) sau limitarea cu orice preț a investigațiilor la cazul ”lupului singuratic”, al criminalului sadic, frustrat sexual, cum pare a fi bietul domn Dincă, pe care Ioana Ene Dogioiu îl compătimește, gândindu-se cu groază că în România secolului 21 mai sunt oameni ca profesorul Beliș, fost director al IML, care aproape sugera - susține doamna Dogioiu - torturarea bătrânelului Dincă pentru aflarea adevărului. Degeaba a intervenit Mihai Gâdea, autorul interviului, cu precizarea privării de hrană, la care eu aș adăuga privarea de apă și de odihnă, care nu cred că au nimic ilegal în ele, câtă vreme e vorba de criminali foarte periculoși și de anchetă foarte grea, doamna Dogioiu tot nu a ratat ocazia de a pune în balanță sadismul lui Dincă cu sadismul unor posibili anchetatori!

         Pe Cumpănașu, Dogioiu l-a făcut cum i-a venit la mână, acuzându-l că joacă un ”rol extrem de dubios și isterizant în întreaga poveste”.

         De ce e Cumpănașu dubios?

         Cuminte, jurnalista cu epoleți de la Ziare.com nu a vrut să explice. De ce este isterizant ce face Cumpănașu, ne putem da seama singuri: în mod normal, într-o țară ”normală” - crede doamna Dogioiu - ar trebui să se audă o singură voce, a ei, eventual secundată de jurnaliștii de la HotNews, de cei de la Digi 24, în frunte cu ofițerul acoperit Florin Negruțiu, sau de Sabin Orcan - chelul de la B1. Toți cei care sunt de altă părere și care doresc extinderea anchetei, de care niciun om cinstit nu ar trebui să se teamă, sunt isterizați de domnul Cumpănașu și, prin aceasta, decăzuți de jurnalista cu epoleți din condiția lor de oameni lucizi. Pe ei, trompetele SRI îi tolerează cel mult ca pe niște ”intoxicați” care, în loc să stea cu televizorul deschis doar pe Digi 24 și, eventual, Realitatea, se mai uită și la alții.

         Dogioiu și alții ca ea sunt dubioși și previzibili pentru că țin morțiș ca domnul Dincă să fie unicul suspect în cazul de la Caracal, să fie scos cu tot dinadinsul criminal în serie și nu criminal accidental. Dogioaica ar vrea ca toate crimele din zona Caracal să-i fie atribuite lui Dincă și asta sugerează ea cititorilor ei cuminți, frumoși și cu mintea sedată.

         Dar să-i dăm cuvântul:

         „ Deja sunt aproape certe trei victime ale lui Dincă și anchetatorii verifică 20 de dispariții, deci 20 de alte potențiale victime. Dincă ar putea fi cel mai teribil criminal în serie din istoria României” - conchide foarte înaripat doamna Dogioiu.

         Cel mai rău o deranjează, în zborul ei spre adevărul imaculat, umbra lui Cumpănașu pe televiziunile nealiniate, pe care-l categorisește drept ”rudă cam de la Adam și Eva cu Alexandra” și pe care îl acuză că își face ”propriul joc de imagine”.

         Aici nu mai trebuie nici măcar să fii prost ca să o crezi pe Dogioiu, ci direct stricat, putred.

         De ce?

         1. Pentru că Al. Cumpănașu este văr cu tatăl Alexandrei.

         2. Pentru că nu trebuia să fie rudă cu Alexandra. Era suficient să fie originar din Caracal sau din împrejurimi și, odată ajuns cunoscut la București, avea datoria să  facă tot ce-i stătea în putință pentru lămurirea cazului.

         3. Pentru că, într-o țară liberă, orice om liber poate să-și ”facă propriul joc de imagine”. Una-i una și alta-i alta! Ticăloși sunt părtașii la crimă și părtașii părtașilor la crimă și nu cei care ”își fac propriul joc de imagine”, adică toată lumea.

         În zborul ei spre adevărul ”imaculat”, Dogioiu se mai împiedică de ceva: de procurorii DIICOT:

         ”Grav este că tot ce muncesc acum acești ofițeri (de la Omoruri - nota autoarei) ar putea fi aruncat în aer de încăpățânarea DIICOT de a păstra cazul cu care nu are nicio treabă.”

         Ce vor acești ziariști cu epoleți este să șteargă, dacă se poate, din memoria oamenilor ideea de rețea și să o sădească pe cea de lup singuratic, fără niciun fel de complici, or DIICOT-ul tocmai asta suspicionează că acolo exista o rețea care se folosea de Dincă.

         Cum este posibil ca niște ziariști de investigații sau niște ziariști de nimic să-și folosească meseria, spațiul jurnalistic și puterea de persuasiune, atâta câtă e, pentru a limita o anchetă?!?

         Cine e atât de bou încât să-și imagineze că DIICOT - o instituție de forță a Statului -  ”se încăpățânează” să stea acolo degeaba, în ciuda ordinelor date de Dogioiu, Negruțiu și Orcan, și să nu plece dracului acasă, liniștiți.

         Pot Dogioiu, Negruțiu și Orcan să dea ordine?!? Tonul lor este extrem de imperativ, chiar amenințător...

         Evident că nu pot! Și știu și ei asta.  Ei pot doar să TRANSMITĂ niște ordine, care vin de undeva din subteran și care ar trebui să aibă darul să intimideze DIICOT.

         Din fericire, spre deosebire de unii jurnaliști, mie șeful DIICOT, domnul Felix Bănilă, mi-a făcut o impresie aproape foarte bună: serios, prudent și secretos, ușor încovoiat de povara cazului, foarte conștient de presiunile care vor veni, știind mai bine decât niște ziariști limbuți sau inconștienți cu cine urmează să se bată de fapt, domnul Bănilă a spus doar o zecime din ce știa și bine a făcut. Seriozitatea și discreția lui mie mi-au trezit încredere. Ce va fi, vom vedea.

         Acum să ne întoarcem nu la oile, că mioarele au fost mâncate sau, în orice caz, sunt de mâncare într-o țară de haite bine organizate, ci la ”lupul nostru singuratic”. Păi, ca lup singuratic, el nu vrea să comunice cu anchetatorii. Degeaba se roagă aceștia de el: îl mai îmbie cu un suc rece, cu un lapte cald, el, nimic. Și, deodată, ca la un semnal, ”monstrul din Caracal” zărește în mulțime un polițist care-i cade  pur și simplu cu tronc, îi place de el, efectiv, și se întoarce spre anchetatorii disperați, pentru că lipsiți de harul comunicării, și le zice cu aplomb:

         ”Pe ăla-l vreau! El e sufletul meu pereche. Cu el vreau să discut.”

         Vedeți dumneavoastră, după noapte vine zi, după ghinion vine norocul: ăla era un polițist din București venit la Caracal pe la rude. Dincă-l cunoștea că se mai încrucișaseră prin urbe, Caracalul fiind un oraș mic, în centrul căruia -  spune legenda - s-a răsturnat carul cu proști. Și uite-așa s-au găsit doi oameni deștepți care s-au pus pe comunicat și au ținut-o așa nestingheriți cel puțin o oră, după care Dincă a început să dea drumul gârlă la informații: a omorât o fată, ba două, ba trei. Și cadavrele?

         A, cadavrele, în cea mai mare parte, le-a ars. Și când firul poveștii se depăna exact pe placul doamnei Dogioiu, au sărit ca arși specialiștii neamului. Și au sărit pe bună dreptate! Oricât de laș ai fi, nu te poți lăsa prostit în halul ăsta! Profesorul Beliș a spus că trupul uman arde greu, la temperaturi foarte mari și numai în condiții speciale, scoțând un fum specific, greu de ignorat. Dincă nu avea dispozitivul necesar pentru a arde un corp uman; el dispunea de un fel de butoi, de înălțime mică în care s-au găsit niște oase despre care doctorița Monica Pop, prezentă în emisiunea lui Tudor Barbu, de la B1, a afirmat că nu pot fi oase umane, că lipsesc oase importante din schelet care ard întotdeauna foarte greu și că se miră cum de la temperatura aceea înaltă nu s-au topit bijuteriile fetei.

         Ziaristul Ovidiu Zară, prezent la RomâniaTV, ajuns acolo cu temele făcute, a afirmat, citând un medic legist american, că cel mai greu ard creierul și craniul, or, în butoiul domnului Dincă nu s-au mai găsit decât niște oase caraghioase, cărora doctorița Pop le-a contestat vehement proveniența umană. Toată lumea aștepta rezultatul testului ADN de la Institutul de Medicină Legală. Și - lovitură de teatru - trupul fetei chiar a fost ars în acel butoi improvizat, iar testul ADN confirmă că acolo a ars Alexandra, fiica părinților ei. Pentru a se da greutate acestor spuse, comunicarea aceasta este făcută părinților de însuși Ministrul Justiției, doamna Ana Birchall, deși ea ”nu avea nicio treabă”, vorba lui Dogioiu. În opinia mea, informația trebuia să o dea procurorul de caz. Din câte am înțeles există o procedură strictă, în orice caz, nu Ministrul Justiției dă astfel de informații, pe care acum familia le pune la îndoială. A fost o gafă care poate trezi suspiciuni, cu atât mai mult cu cât un mare criminalist, acum pensionar, care l-a prins pe Râmaru, a susținut pe B1TV, în emisiunea domnului Tudor Barbu, că se pot implanta probe false în cenușa trimisă la IML.

         Să ne întoarcem acum la polițistul acela cu har care a deschis gura incineratorului de cursă lungă. Eu nu sunt cretină să cer să se dea pe post ce au vorbit ei între patru ochi, dar toți românii au obligația să ceară să li se spună clar dacă, doar dacă acea conversație între inculpat și un polițist care nu făcea parte din anchetă, care era ”întâmplător” la fața locului, a fost înregistrată. Doar atât. Dacă nu a fost înregistrată, toate poveștile lui Dincă sunt făcături ordinare, dictate din subteran și, prin oameni ca Dincă, niște băieți își bat joc de noi de 30 de ani de zile. Nu este imaginabil, în cazul unei anchete care a ridicat din start suspiciuni, să-l lași pe criminal să stea de vorbă cu un polițist din afara echipei care se ocupa de caz și să nu-i înregistrezi.

         Având nevoie de mișcare, fiindcă e cam grăsuț, domnul Dincă îi plimbă pe polițiști când pe malul lacului, când prin pădure. În pădure chiar s-a găsit ceva: un sac cu niște oase arse care ar fi ale Luizei Melencu, fata ucisă la mijlocul lunii aprilie. Și, după cum remarcă Tonel Pop, avocatul familiei Melencu, cineva ne ia de tâmpiți: cenușa e proaspătă, în ciuda ploilor și a inundațiilor; o furtună a avut loc recent în Caracal; iar sacul în care ”monstrul” a cărat oasele și cenușa și pe care, prudent și ”foarte inteligent”, l-a aruncat cât colo e foarte curat, deloc murdar de pământ, în ciuda ploilor și furtunilor.

         ”Curat violare de...” logică.

         Cel care impune demnitate acestei anchete televizate, căci, fără presă, ancheta s-ar fi derulat mult mai greu și ar fi fost mult mai ușor de mușamalizat probe și de îndepărtat anchetatori incomozi, este Alexandru Cumpănașu, unchiul uneia dintre victime. Omul mi se pare dârz, hotărât, informat, bun comunicator, capabil să-și dozeze informația și emoția. Am apreciat că a interzis transformarea Alexandrei în mascotă politică și a întregului caz în circ, într-un nou Colectiv. Circul îngroapă orice anchetă în lăturile unei false emoții. Îi doresc mult succes și forță în lupta mult inegală care urmează și mă rog pentru sănătatea și viața dumnealui. Este un erou fără voie, într-o lume în care orbecăim ca într-un labirint, iar, atunci când apare o luminiță, ea este cel mai adesea falsă, fiind plantată acolo din subteran.