Snowpiercer, de Bong Joon-ho, cineastul sud-coreean care a regizat și Parazit, este filmul pe care am ales să îl prezint în cadrul Clubului de cinema din liceul meu. S-a întâmplat mai demult și am tot amânat, fiind preocupată de greva noastră, a profesorilor. Nu mai amân, fiindcă foarte multe din ideile filmului sunt de o actualitate frapantă căci, deși filmul este un SF, ideile lui au rădăcini adânc înfipte în pământul realității și amenință la fiecare pas să străpungă scoarța și să iasă la suprafață. Unele deja aleargă pe străzi, se intersectează cu noi, ne plesnesc peste față și ne forțează să ne oprim un pic să reflectăm la cât mai poate dura o anumită stare de fapt.
Din fericire, nici în Expresul zăpezii, nici în Apă pentru elefanți, o stare societală inumană și sacrificială nu a durat. I s-a pus capăt cu aceeași brutalitate cu care a reușit să supraviețuiască ani în șir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu