La echipa Croației am început să
mă uit atent din ziua de 21 iunie, când a jucat cu favorita mea, Argentina lui
Messi. Prea tristă
că i-au înfrânt pe argentinieni nu am putut să fiu pentru că a trebuit să admit
că au jucat mult mai bine, că au jucat grozav, meciul încheindu-se cu scorul de
3-0 pentru Croația. Am zis atunci că, din ce-am văzut eu, croații sunt cei mai
buni din acest campionat și îmi mențin această părere. Între timp Argentina a
plecat acasă, Messi s-a apucat de
cântat: ”Don't cry for me Argentina...", iar eu m-am atașat
tot mai mult de croați, chiar dacă, în meciul din 26 iunie, i-au bătut pe alți
favoriți ai mei - islandezii - care au plecat și ei acasă, dar cu fruntea sus.
Croația a avut parte numai
de meciuri grele, cu echipe însemnate, dovedindu-și de fiecare dată
superioritatea: în optimi a jucat cu Danemarca, a făcut meci egal, dar s-a
impus cu 3-2 la loviturile de departajare. În sferturi a jucat cu Rusia; tot meci
dramatic, tot meci egal, meci lung și chinuit, terminat eroic de Croația, cu
4-3, la loviturile de departajare, în fața unei Rusii tot mai nervoase; bătălia
a părut că se duce între David și Goliat și, desigur, David a țintit mai bine,
Croația fiind o țară mică, dar cu fotbaliști uriași, care ar merita - vorba lui
Hagi - statuie, mă, și nu ar fi exclus să o dobânească. Vorbim totuși de zeii
stadioanelor, de Rakitič, de Perisič, Luka Modrič, Mario Mandzukič, Domagoj
Vida și, nu în ultimul rând, portarul Subasič. În meciul cu Anglia, victoria
Croației nu a trebuit să surprindă pe nimeni. Au marcat Perisič și Mandzukič,
iar mijlocașul Barcelonei, Ivan Rakitič, colegul lui Messi, a fost la înălțime
cu pasele pe care le-a dat; a strălucit în toate meciurile prin pase, goluri și
lovituri de departajare, ÎNTOTDEAUNA finalizate.
În meciul cu Rusia, soarta
competiției a depins foarte mult de Domagoj Vida, fundașul lui Beșiktaș
Istanbul, care a înscris un gol decisiv, dar rușii au egalat și s-a trecut la
lovituri de departajare.
Eu însă nu am înțeles de
ce a trebuit să fie sancționați Vida și Vukojevič (fost internațional croat,
acum membru în staff-ul Croației). Ce-au făcut ei?!?
Păi, Vida și Vukojevič au
fost colegi la Dinamo Kiev. În amintirea acelor vremuri, au postat pe internet
un videoclip în care Vida striga ”Glorie Ucrainei!”, la care Vukojevič, cu
gândul la victoria în meciul cu Anglia, a completat: ”Această victorie este
pentru Dinamo Kiev și pentru Ucraina. Tot înainte Croația!”
Ce vedeți rău în asta?!?
Scrie undeva că este interzis cuvântul Ucraina în Rusia? S-au supărat pe ea că
e independentă?!? Dar e interzisă și libertatea cuvântului în Rusia?!? Fiindcă
cei doi asta au făcut, au vorbit liber, fără să jignească sau să calomnieze pe
cineva. Alții sunt rasiști pe față și nu pățesc nimic, în timp ce ni se tot
explică cum devine treaba cu libertatea cuvântului.
Păi să vă spun eu cum devine: FIFA l-a
sancționat pe Vida cu avertisment și pe Vukojevici cu 15000 de euro amendă.
Reacția Federației croate de fotbal este și mai greu de acceptat: îl concediază
pe Vukojevič și îi retrage acreditarea; ba chiar își cere scuze Rusiei pentru
atitudinea celor doi.
Dar ce-au făcut ei?!?
Vin vremuri foarte grele
pentru libertatea de conștiință. Contează foarte mult CINE vorbește și UNDE, și
foarte puțin Ce spune de fapt. Dacă nu am dreptul să-mi exprim admirația față
de Ucraina, față de rezistența ei și altele, de ce aș face-o față de altă țară,
Rusia, de exemplu? Hai să tăcem și să zicem doar ”Fie lăudat!”, ca în ”Povestea
slujitoarei”, sau ”FIFA fie lăudată...”
Vin vremuri grele. Libera
exprimare este deja amendată. Dar acuma haideți să ne bucurăm de fotbal. Eu
chiar asta am făcut din 14 iunie încoace. Haideți să trăim clipa și să strigăm
cu toții odată cu Vukojevici:
”Tot înainte, Croația!”
