LE PHILOSOPHE AU
SOURIRE
Într-un articol din revista Historia, domnul Cristian Delcea îi face un portret destul de
obiectiv lui Petre Țuțea, amintind printre altele că a avut o relație cam
aventuroasă cu politica, trecând de la comuniști la legionari, făcând 13 ani de
temniță sub regimul comunist și sfârșind la bătrânețe, după 1989, ca liberal.
Domnul Delcea nu uită să sugereze că adesea Țuțea critica democrația. Toți o
criticăm. Nu de-alta, dar e singurul regim politic care ne permite acest lucru.
Domnul
Cristian Delcea îl definește pe Țuțea ca fiind “un român anapoda”, adică
atipic. Tot ce se poate. Dar dacă el era “anapoda”, cum este românul tipic?
Țuțea
a fost un om cu pasiune în el, care nu se repeta și nu se sfia să simtă, care
gândea la momentul vorbirii ce spunea și trăia ce gândea. Era un om ce evolua
continuu și toate vorbele lui erau memorabile. Merita notat și fotografiat la
tot pasul. Era fluid ca gândirea însăși. De aceea era furios, dar nu ranchiunos
și a îmbătrânit frumos; pentru că el nu putea îngheța într-un singur gând, și
acela urât.
Are
popularitate? Bineînțeles! E atât de uman! Cu zâmbetul lui poznaș, înțelegător
și atât de dezamăgit. În timpul detenției, eu cred că și pe anchetatori îi
privea la fel. Un amestec de om și sfânt.
El
nu este “un
român anapoda”, decât dacă românii sunt trași la xerox, cópii ale altor copii mai mari ca ei. Și simpli papagali.
