TI FARO UN' OFFERTA CHE NON POTRAI RIFIUTARE

        Dragnea către Iohannis:
        Ti faro un' offerta che non potrai rifiutare.

            Oferta în sine:

         Autorul ofertei: Liviu Dragnea (Nașul - Il Padrino)

         Beneficiarul:

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! sau Poezia Demnității Naționale

        Este poezia pentru care - toată lumea știe - poetul Radu Gyr a fost condamnat la moarte de comuniști în 1959 și, totodată, poezia care-l nemurește. Lui Radu Demetrescu i se luase tot, inclusiv libertatea fizică și dreptul la viitor. Dar o anumită voință, o anumită credință și libertatea dinlăuntru, nimeni nu ți le poate lua. Stă mărturie poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pedeapsa cu moartea a fost comutată în 25 de ani de temniță grea, dar beneficiază de amnistia generală din 1964. Trăiește apoi spre a fi marginalizat, dar moare ca ce-a fost:un om care-a trăit idei, un martir și un poet remarcabil.
        Tot în 1964 a fost eliberat și părintele Iustin Pârvu, ctitorul mănăstirii Petru Vodă, arestat în 1945, după ce luptase în al Doilea Război Mondial, cu Divizia 4 Vânători de Munte.
        Mănăstirea Petru Vodă - superbă, feerică - a fost construită în 1992 și este dedicată martirilor din temnițele comuniste. Suferința dintre acele ziduri s-a metamorfozat în bisericuța asta frumoasă. Viața continuă...
        Citiți și recitiți neapărat poezia de mai jos și nu uitați SĂ VĂ RIDICAȚI, SĂ NU STAȚI deoparte tocmai acum când lumea întreagă se mișcă și fierbe!
        Doamne-ajută!

          RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
o claie de zări și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobode-ți ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

  



         

VĂ PLACE DON GIOVANNI?

        Azi, 5 decembrie, se împlinesc 225 de ani de la trecerea în dumnezeire a celui mai iubit compozitor al tuturor timpurilor: Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). Pe acest blog, l-am evocat de mai multe ori în acest an. Astăzi îl vom sărbători cu Don Giovanni.
        De ce Don Giovanni?
        După cum arată și montările care s-au făcut cu această operă (una din ultimele - remarcabilă - ultracurajoasa montare a lui Krzysztof Warlikowski de la teatrul La Monnaie din Bruxelles) și mitul, și creația mozartiană sunt inepuizabile. Don Giovanni este un ”soare negru” la care, din varii motive, te întorci. Întorci măcar privirea, ca și când ai vrea să mai surprinzi un detaliu de care n-ai fost vrednică anterior. Dar în această seară nu-l vom celebra pe Warlikowski (poate altă dată), pentru că nu pe cinismul personajului vrem să pariem.
        Ceea ce ne interesează este finalul. Dacă nu aveți timp și vreți să săriți anumite porțiuni prea bine cunoscute, nu ratați totuși finalul.
        FIINDCĂ PARCURSUL ANUNȚĂ SFÂRȘITUL, IAR ACESTA DIN URMĂ DĂ SEAMĂ DE PARCURS. Iar un parcurs fără principii, nici căință, doar presărat cu nelegiuiri și victime nu poate avea decât un SINGUR deznodământ, nu degeaba presimțit de toată lumea, în timp ce fug toți la vale,  spre acel deznodământ.
        Asistăm la un personaj care-i seacă de energie și de țel în viață pe cei din jurul său, pustiindu-i; primește, ia tot, dar nu dă nimic. Iar echilibrul nu se poate reface decât prin dispariția lui și doar atunci când PIATRA UCIDE PIATRA.
        Veți vrea să vedeți toată opera sau mare parte din ea, dacă vă spun că la pupitru este nimeni altul decât Claudio Abbado, vrăjitorul.
        Să-nceapă deci... festinul! Trebuie! Toți îl așteptăm.

2016 - Une année spéciale

         Cela fait longtemps que je n'ai pas pu continuer de vous faire mes dons de musique lors de la commémoration de certains musiciens que j'aime et que vous aimez. Un programme du jour très chargé et crémeux m'a empêchée de le faire. Je le regrette bien et j'espère pouvoir franchir ce moment.
         J'ai déjà mentionné sur ce blog que 2016 donnait l'occasion à une double fête Mozart (1756-1791): 260 ans après sa naissane et 225 ans après sa mort, que nous allons commémorer sous peu de temps, le 5 décembre.
        Mais 2016 est encore une double année Malraux - grand écrivain français, combattant, l'arme à la main, dans la Résistance française où il est connu comme le colonel Berger, ministre de Charles de Gaulle, fabuleux et inégalable Ministre de la Culture, un homme d'une culture fascinante et Homme avant tout; c'est une année Malraux dans une année Mozart: le 3 novembre, nous venons de célébrer 115 ans après la naissance d'André Malraux (1901-1976) et le 23 novembre - 40 ans après sa disparition. Je pense qu'il est bon d'évoquer leur souvenir par des  morceaux de musique: j'ai choisi l'Orchestre Mozart, fondé à Bologne, en 2004 par un autre immortel - Claudio Abbado -  qui est parti en 2014, le 20 janvier, rejoindre Mozart et Malraux dans le ciel. Au monde de l'art, personne n'est mourant. Tous sont vivants sur la terre et dans le ciel. C'est notre amour qui les réchauffe et qui les rend immortels. Nous allons raviver cette triple émotion en écoutant la Symphonie 38 en ré majeur, dite <<Prague>> et la Symphonie 41 en ut majeur, dite <<Jupiter>>, avec Claudio Abbado à la tête de l'Orchestre Mozart:

        A propos de Mozart, la soprano roumaine Mariana Nicolesco va souffler le 28 novembre, cette année, ses 68 bougies après avoir incarné, bien des fois, une si brillante et touchante donna Elvira avec laquelle vous allez prendre rendez-vous maintenant, sur ce blog. J'espère que vous allez être à la hauteur de la situation.

     

VORBE CU MIEZ

    << Pour les vaincre, messieurs, il nous faut de l'audace, encore de l'audace, toujours de l'audace, et notre pays est sauvé.>> (Georges Jacques Danton)

    <<Plus on vieillit et plus on se persuade que Sa sacrée Majesté le Hasard fait les trois quarts de la besogne de ce misérable univers.>> (Frédéric II le Grand)

CONDREA A MURIT! TRĂIASCĂ KONDREA!

                                            CONDREA A MURIT! TRĂIASCĂ KONDREA!

Alegerile trec, Hexi Pharma rămâne! Corupția rămâne! Mafia rămâne!

Hexi Pharma are o soră siameză; au aceeași adresă: strada Floarea roșie, nr. 14, bloc 67, scara B, ap.29, sector 6, București.  Seamănă ca două picături de apă. Când te uiți la ele, ai zice că e ”o eroare de introducere în sistem”: amândouă au numele de familie Hexi și genele lui Dan Condrea, gene moștenite de la bunicuțul lui, care era ofițer de contrainformații, șeful Diviziei 70 a Aviației Otopeni, înainte de 1989. Fetițele siameze se deosebesc doar prin prenume: una e Pharma și cealaltă – Farma. Una e mai cosmopolită, mai afectată – se duce după SIE, cealaltă e mai de-a casei, mai patrioată, rudele o strigă simplu Farma, prietenii știu de ce... Se pare că a fost și mai norocoasă: mai modestă, DNA încă nu se interesează de ea, zice că nici n-a aflat, doar Tolontan a luat mirosul fetei și de-atunci se ține scai de ea, cu o încăpățânare demnă de cel mai grav caz de crimă organizată și crimă cu premeditare din istoria postdecembristă a României.

Așa îngrămădită cum o vedeți, a fost înregistrată la Registrul Comerțului pe 5 noiembrie 2004 și nu a stat cu mâinile în sân: a livrat și ea dezinfectanți diluați, cot la cot cu sora ei, în valoare de 400 000 de euro. Și-a suspendat și ea activitatea acum o săptămână, doar că, pentru ea, Condrea nu a mai avut tupeul să-și ceară, pur și simplu, scuze, fiind fetița lui secretă, iar autoritățile s-au sfiit s-o dea în urmărire penală, ca pe sora ei. Mai pe românește, conturile firmei Hexi Farma nu sunt blocate! O șmecherie genială, descoperită tot de echipa de la GSP, condusă de domnul Cătălin Tolontan, despre care umblă vorba că iar nu și-a verificat frânele. Că, dacă și le verifica, se oprea! Nu mai apărea și cu surioara! Ajungă o Hexi Ph/Farma la un Condrea răpus.

Și Cătălin Tolontan concluzionează:

”Este statul român atât de incompetent și incapabil sau asistăm la un joc de-a alba-neagra în care, și din mormânt, Dan Condrea își bate joc de toate autoritățile, ajutat de cineva care se pricepe la asta?”

Conturile firmei nefiind blocate, cineva poate beneficia de ele, la adăpostul neînceperii urmăririi penale, iar Condrea poate ” reapărea” cu un alt chip, că cel vechi i s-a șters, și cu o altă ortografie.  

Aimez-vous Mahler?

Si oui, alors vous l'aimez avec Claudio Abbado.
Le mercredi 18 mai, on a commémoré 105 ans après la mort de Mahler, survenue en 1911. Nous sommes arrivés en retard à cet événemet immanquable - la commémoration d'un titan - vu que la Roumanie est travaillée par une terrible et horrible crise de corruption - Hexi Pharma - une compagnie pharmaceutique roumaine qui n'est qu'une branche de la compagnie Anios, de France. Il s'agit précisément de la crise des désinfectants dilués ou la crise de la mort hâtive, quand les morts servent à enrichir les vivants avides de leur sang et de leur argent. En Roumanie la plupart des gens vivent mal, mais meurent bien, servant, à leur corps défendant, la cause tenace de la corruption.
Mais maintenant je veux que, malgré l'infection des hôpitaux, des politiciens et des médecins, la fête commence!
J'ai écouté le long du temps la Symphonie no 1, en ré majeur, Titan, sous la baguette de différents chefs d'orchestre, y compris Leonard Bernstein. Hé bien, ce n'est pas la même symphonie! Le chef d'orchestre réinvente la symphonie. La baguette en est magique.
Je vous propose la Symphonie no 1, Titan, la version de l'Orchestre du Festival de Lucerne, avec, au pupitre, ce fabuleux et irrésistible Claudio Abbado, admirable en tant qu'homme et musicien, charmant encore à 80 ans, qui apporte la pluie et le beau temps dans la salle de concert et nous rend heureux d'exister encore et de pouvoir l'admirer contre toutes les crises du monde.
Mozart et Mahler, sous la baguette d'Abbado, rendent la vie supportable et parfois émerveillant. Abbado mourut le 20 janvier 2014. Mais sa baguette magique n'est pas partie, elle est toujours là pour témoigner du côté merveilleux de ce monde. On est heureux d'avoir pu l' écouter.

EXCURSIE ÎN INIMA ARDEALULUI/ ÎN INIMA GOTICULUI - CETATEA RUPEA

ÎN INIMA ARDEALULUI/ ÎN INIMA GOTICULUI - SIGHIȘOARA

Văzându-mă că fotografiez de zor, m-a rugat să-i fac și lui o poză și să i-o pun pe facebook. Mi-am ținut promisiunea.

ÎN INIMA ARDEALULUI/ ÎN INIMA GOTICULUI - BRAȘOVUL

Excursie în inima Ardealului - pour la bonne bouche - Clujul (superb, ca întotdeauna)

MĂRIA SA, SOMEȘUL:

RĂȚUȘTELE HEDONISTE:

MOMENTE FLORALE: