Povestea în care Dragoș Anastasiu nu izbutește să treacă de pragul ”șpăgii de supraviețuire”, impus de o inspectoare ANAF și, cu ochii în lacrimi, părășeste Guvernul. Ghinion!

 

        S-au înmulțit ghinioanele în politica românească. Nu pot să uit cum a plecat de la Cotroceni d-l președinte Johannis, alături de consoartă, într-o căruță ordinară, trasă de un cal sur și altul murg, cu paltonul aruncat pe roata de rezervă. Și poporul murmura că e pedeapsă dumnezeiască pentru datoria publică fără precedent! După ce se urcă cu mare greutate în căruță, mai aruncă o privire jinduitoare palatului Cotroceni, ceea ce îi irită la culme pe citadinii adunați pe margine, care începură a ocărî: 

        ”Eins, zwei, drei, tot mai stai?!?”

        Și plecă bietul de el spre Sibiu și bine făcu!

        Acum uită-te dumneata la ANAFtasiu! O adevărată speranță a austerității românești! Fost consilier al președintelui Nicusor Dan, Elon Musk de Dâmbovița dispăru în neant pentru a nu fi știut rezista unei ”șpăgi de supraviețuire”, impuse de o insistentă inspectoare ANAF, care nu știa că, prin mercantilismul ei, compromite bunătate de reformă, bunătate de tăieri, prin care ”salvăm poporul împotriva poporului”, cum foarte inspirat s-a exprimat d-l Ministru al Școalelor, Daniel David, foarte încercănat și acesta de focul tăierilor. Aș zice că au plecat cu stângul...

        Dar ce părere aveți voi de avocatul Piperea? Foarte stăruitor și sanghinar, omul ăsta, care, după ce sări la beregata delicată a Sulei van der Leyen și umplu de sânge Parlamentul European, se ghemui la el pe facebook și, încruntat și la fel de stăruitor, începu să-i care-n freză lui ANAFtasiu: că trebuie demis din Guvern, că, într-o țară cu justiție reală, ar trebui să meargă la pușcărie; că Anastasiu nu vira CAS și CASS la guvern; că inspectoarea ANAF constatase acest lucru și, ca să nu-l dea în gât, i-a cerut șpagă. Anastasiu a plătit bucuros șpaga timp de opt ani, cumpărându-și protecție la un preț mult mai mic decât dacă își plătea toate dările la Stat, ce e drept, un Stat lacom și refractar la capitalul românesc, dar AȘA A FOST ȘI PE VREMEA LUI BĂSESCU ȘI JOHANNIS, CEI DOI MARI PREȘEDINȚI SUSȚINUȚI DĂ SOCIETATEA CIVILĂ, cu câte două mandate și nimic nu s-a clintit. Iar ”România onestă”, prin oamenii ei, nu e decât continuatoarea României băsești și johanne.

        Anastasiu s-a vrut vicepremier, uitând că îl poate încurca suspiciunea de corupție, sperâND că în ”România onestă” se poate șterge oricâND cu Justiția la cur și uitâND de asemenea că un colaborator al său, care a murit la timp, o denunțase pe inspectoarea ANAF că cere șpagă de opt ani de zile! Aceasta face acum patru ani de pușcărie, în timp ce el e liber să se ocupe de tăieri la buget! Acel buget la care ANAFtasiu ar avea de dat bani!

        Eu știu că Justiție nu mai avem în țara asta, că actorașii fac propagandă pe scenă, dar PRESĂ mai avem?

        Da! Presa s-a comportat binișor în tot acest caz! S-a făcut de râs doar purtătoarea de cuvânt a Guvernului, doamna Oana Ene Dogioaica. Ea a încercat o mușamalizare a cazului. A fost convingătoare, în felul ei... Eu am crezut că nu mai e nicio speranță și că trecem din ”regim hibrid” în ”regim autoritar”, cu toate compromisurile și abuzurile pe care acesta le implică, dar nu a fost chiar așa! Presa s-a ținut bine! Și-a făcut datoria și a denunțat falsul, ca și în cazul ministrului David, care a cenzurat raportul Institutului de Științe ale Educației.

        Încă avem presă și câțiva avocați care pun punctul pe i! 

Povestea în care Șeherezada face vorbire despre ceea ce Gușă a numit ”Omul negru al zilei”, nimeni altul decât Cristian Popescu Piedone, și misterioasa casetă pierdută, pe care grămăticii spun că se înregistrase o beție de-a lui

 

        Președintele României, d-l Nicusor Dan, a declarat simbolic, pe 14 iulie, de ziua Franței, că e nemulțumit de noi, de țărișoara lui, la Roumanie, cu precădere de niște instituții precum DNA și Parchetul general. Discursul a fost calificat de simbolic și subtil de mai mulți ziariști de frunte ai țării, care au și pregătit o pro(st)-europeană pentru a merge să se întâlnească cu un om din Justiție. Rolul fetei era să-i înmâneze acestuia caseta cu beția lui Piedone. De cum i-au pus în mână caseta, au și pus-o să jure că, sub nicio formă, nu va divulga ce e acolo! Obedientă și cuminte, fata ajurat... Întâlnirea fusese stabilită la miezul nopții, ”lângă fântâna din capul satului” - detaliu smuls de la Bogdan Tiberiu Iacob - și noi am mai aflat că, pentru a nu trezi bănuieli, în cazul în care vreun milițian nonconformist o ia la întrebări pe fată că ce caută noaptea ca hoții la fântână, tânăra pro(st)-europeană a fost sfătuită să se ducă la întâlnire fără chiloți pe ea, pentru a putea să motiveze că nu e decât o dulce întâlnire amoroasă!  Ștrașnic lucrat, il faut en convenir...! Fata, pro(st)-europeană și credulă pe deasupra, dar plină de bunăvoință, a făcut exact ce i s-a cerut și fără chiloți pe ea...!

        Ajunși în acest punct al relatării, trebuie să deschidem o paranteză și să devoalăm că, în anul de grație 2025, circula liber prin Românica o panteră neagră. Miliția nu reușise să o prindă, dar s-a aflat pe surse că era mascul. Ce a urmat nu veți găsi în niciunul din documentele vremii! Vă spun doar eu! Da! Întâmplător, pantera era și ea la fântână în noaptea aceea fierbinte și ce se săvârși acolo e demn de un thriller american:

        Omul Justiției fuse sfâșiat și halit, pro(st)-europeana - violată și abandonată între viață și moarte; caseta, aruncată la câțiva metri de fântână... Chiloții nu s-au mai găsit nici până în ziua de azi... Nici pantera, deși merita un dosar penal pentru crimă și viol, dar și un avocat bun pentru circumstanțe atenuante...!

        Pe surse, noi am aflat că au prins pantera, dar o țin la secret din cauza casetei, care, între timp a fost eliberată în presă, la Ciutacu, de teamă că a fost copiată de cei din spatele panterei..., care și ea pare că a avut instrucțiuni precise: ”Pe jurist îl mănânci, pe fată o... (casetă intreruptă), că în felul ăsta ne vom planta un hibrid în tabăra adversă, că ce naște din panteră tot oameni halește...!”

        În acest moment, Șeherezada văzu ivindu-se zorii vineții și sfioasă tăcu. Princepele fusese agitat toată noaptea, cearcăne albăstrii îi conturau ochii întunecați. Poporul fierbea și amenința să ia cu asalt bucătăriile Parlamentului. Vara era secetoasă și oamenii defilau pe străzi strigând ”Bere, bere, bere!” Boierii se certau între ei... Princepele era în căutarea unor oameni pe care să-i execute, ca să dea pildă, să se facă temut! Se gândea la milițienii care nu prinseseră pantera, la Anastasiu care dăduse șpagă ”de supraviețuire” - sanchi! - , la Piedone care știa prea multe, la Gușă care făcea emisiuni la radio și nu zicea de bine și, de ce nu, la Șeherezada care fusese gândită ca victimă și nici el nu știa de ce tot amâna execuția: ”O mai țin până aflu ce a născut pro(st)-europeana aia...” 

Austeritatea, primele victime...

 

        Educația, prima lovită! Au tăiat tot ce le-a ieșit în cale!

        Cultura, a doua lovită! Festivalul Opera Nights de la Hunedoara a fost anulat! A-nu-lat! Cu două zile înainte de primul spectacol! ”Forța destinului” urma să se joace la Castelul Huniazilor. Ar fi fost superb! Lumea abia aștepta... Era a XI-a ediție... Retează tot! Iar golurile se vor umple cu resturi... 

        Întâi au lovit creierul, acum înfrâng pasiunea! Pasiunea și bucuria! Ca să trăim ca niște termite.

        Dar să vezi când vor lovi stomacul...! Nici ochiul, nici auzul, nici cerul gurii nu trebuie să se mai răsfețe... Doar la restaurantul Parlamentului e pomană: un meniu complet - supă de pui cu tăiței de casă (că parlamentarii trebuie să mănânce sănătos), tigaie picantă de porc și desert îi costă pe bunii noștri parlamentari doar 24 de roni! (Sursa: stiripesurse.ro , din 6.03.2025). Când bunul parlamentar vrea să se răsfețe, își ia curcan cu piure la doar la doar 35 de roni! Trai, neneaco, pe banii poporului  cu acordul lui Bolojan Austerul! La banii lor...! Chiar nu le e rușine?!? Mai răbdați?

        Eu aș zice să intrăm peste ei și să cerem și noi meniu complet la 24 de roni și, dacă nu vor să ne dea, să răsturnăm mesele, să spargem sticlele și vitrinele, iar cei care au cu ce să se pișe pe mâncarea lor, că tot e din banii noștri! Eu m-aș duce dacă aș avea cu cine... Numai așa austeritatea ar lovi unde trebuie! Ar trebui și dinții lor din gură răriți un pic, că de-aia e așa de mare lăcomia! Dar, vai, săracul omul bleg cum plătește el masa bunilor parlamentari, la vreme de restriște și austeritate...!

        Glumim și noi că fără umor am muri. Ăsta al meu se cheamă negru. Umorul, vreau să zic...

        Aceste scurte note au fost o glumiță și trebuie tratate ca atare. Acum că operă în aer liber nu mai avem și nici teatru în weekend, eu zic totuși să compensăm gândindu-ne cam ce-am dori să mâncâm ieftin și bun la restaurantul Parlamentului. Dacă nu vor să ne dea, trecem la autoservire... Ce vreți, domnilor, sunt foarte digresivă...!

Document găsit în ”Letopisețul Țării Românești”, făcând vorbire aspră despre imposibilitatea dovedirii că alegerile prezidențiale din noiembrie '24 ar fi fost penetrate de actorul statal rus, care nu a contenit nici măcar o clipă să se jure că nu pwla lui a lucrat acolo!

 

Document găsit în ”Letopisețul Țării Românești”, făcând vorbire aspră despre imposibilitatea dovedirii că alegerile prezidențiale din noiembrie '24 ar fi fost penetrate de actorul statal rus, care nu a contenit nici măcar o clipă să se jure că nu pwla lui a săpat acolo!

Motto 1: Cine beasă la fântână, tot Rusia lui Putin! Durerea noastră e că noi o auzim, știm sigur că e ea, dar nu reușim să materializăm dovada!

Motto 2: El se jură că nu fură,/Dar nici noi nu l-am prins cu mouse-ul în gură...!

        Pe data de 30 iunie a anului de grație 2025, când, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Serviciilor Secrete Române, s-a ales în fruntea țării principe luminat și mult școlit, în persoana d-lui Nicușor Dan, avu loc în deplină discreție și securitate ședința CSAT, în care se discutară cele mai de interes lucruri pentru țară! Și Princepele vru să știe... cum fu dom'ne cu penetrarea alegerilor noastre de către actorul statal rus... Când toată lumea știe că SRI trebuia să păzească alegerile... Îl plătim pentru asta cu 1100 de milioane de euro pe an, cel mai mare buget din UE, doar americanii și englezii dau mai mult ca noi și cu toate astea veni rusul și dădu iama prin alegeri. Și SRI nu mirosi nimic. Nu are nicio dovadă, doar un feeling și ăla prost, cu care nu poți să te duci la Putin să încerci să îi explici, înfruntând privirea lui sticloasă, că ”suntem siguri prin analogie că matale ai fost, dar, fatalitate, n-avem dovada”! Îți dai seama cum s-ar uita rusul la noi?!? Cu privirea aia sticloasă a lui..., în timp ce noi i-am povesti cum am anulat bunătate de alegeri, după ce fuseseră validate de CCR, pe baza unui feeling emis de suflețel, care trimitea la stepele bântuite de vânt ale mumei Rusii.

        Cum vestea urma să nu fie bine primită de popor, se făcu chemare la slova  dibaci meșteșugită și prietină a grămăticului HotNews Țara Românească, ce veni cu grabă și ardoare să asculte dorința Princepelui mărit, după care îi turnă o cronică de letopiseț, în care accentul fuse pus pe simțământ, pe suflețel și nu pe probe, știut fiind că, la Țara Românească și preste tot în lume, ”partea nevăzută decide totul”...! Vorba de la urmă avu așa efect de uluială amestecată cu groază!... Toți simțeau că e ceva elitoid, care-i transcende, dar nu aveau dovada și, de uluire, cineva ”se prăbuși în fața porților” CSAT. ”Vestea fugi pe ulițe și sărbătoarea zilei a șaptea fu tulburată. Oamenii se închiseră în case așteptând ceva, cu spaimă. O tăcere de moarte se înstăpâni asupra Bucurescilor. Seara se ivi luna îmbrăcată în sânge și în jur era un senin sticlă. Pe la miezul nopții se arătară vârcolacii cătând capul lui Georgescu... Câinii lui Pahonțu mușcau cu sete din lumină...”

        Noroc cu un împletitor de vorbe, cum sunt mulți pe la noi, ce ”simțind că începe o adevărată Olimpiadă a versului cel lingușitor, se aridică din locu-i și stăpânindu-și lacrimele ce iute îi curgeau de-a lungul obrazului... se avântă orbește în lupta cea poeticească: 'Împărate al Împăraților, Fiu al lui Dumnezeu și Cuvinte, dă învingere Strălucitului nostru domn, păzește-l pururea în favoare, mai presus de cei ce l-ar supăra, cel ce este fericirea săracilor și persecutorul nelegiuiților, că a venit să ne mântuiască de necazuri... (...) Să ne veselim și să plesnim cu palmele, melodii împletind acestui Princepe, căci el este puterea scăpătaților lipsiți. Zare luminoasă s-a arătat nenorociților, mântuitor al săracilor' ” din Bolojenime, scăparea celor săraci și onești. Măi să fie!

        ”Și până spre seară, când se terminară strălucitele serbări, se zvoni că pe la bariera Delea Veche intrase în Bucuresci”, cu porunci nouă și un messer de la Francia...

(În cuprinsul acestei relatări, ne-am luat permisiunea de a împrumuta câteva fraze de la ilustrul și mult iscusitul grămătic Eugen Barbu, cel cu slova fermecată! Să-i fie somnul lin și nuferii aproape!

Dumnezeu să-l ierte și slova lui să răzbată, că mult scrise cu har! Amin!)

JUSTIȚIE KAFKIANĂ

 

                                                       

        Se întrec cu gluma! Procurorii au extins urmărirea penală împotriva lui Călin Georgescu, acuzându-l că promovează în public cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, dar și unele concepții sau doctrine fasciste, legionare sau rasiste.

            Ce a făcut, de fapt, Călin Georgescu?

            A făcut ce face de mult: vorbește în spațiul public. Și nu oricum, ci liber și ca unul care cunoaște foarte bine spațiul ideatic al perioadei interbelice. Invitat în emisiunea Ancăi Alexandrescu, omul a simțit nevoia să transmită semenilor lui un mesaj de îmbărbătare și de credință în Dumnezeu! Și-a grăit Georgescu ”că cel care se luptă chiar și singur, cu o mână de viteji, pentru neam și țara lui și pentru Dumnezeu nu va fi învins niciodată!”

            Enunțul voia să transmită o necesară îmbărbătare și o notă de optimism care să treacă dincolo de realitatea imediată, pe care omul o simțea apăsătoare și aducătoare de evenimente spurcate. Sintagma ”cu o mână de viteji” a fost de natură, în mintea unora,  să îl evoce pe Corneliu Zelea Codreanu cu a sa carte Pentru legionari (1936).

            În România – Stat securist – enunțul acesta face senzație și carieră și marți, 27 mai 2025, Călin Georgescu e chemat la Parchetul ICCJ, după ce omul anunțase cu o zi în urmă că se retrage din politică.

            Deci, în Securistan, un om este urmărit penal pentru un posibil citat din C.Z. Codreanu! Dar citatul nu avea nimic fascist în el! Constituția interzice răspândirea de idei fasciste sau naziste, dar nicidecum o discuție liberă despre îmbărbătare prin credință în Dumnezeu sau – de ce nu? – o discuție liberă despre un personaj istoric legionar, fascist, nazist sau comunist. Cartea lui Codreanu, Pentru legionari, nu este interzisă! Oricum, ea nu a fost citată, iar enunțul respectiv cu parfum de Căpitan nu are nimic fascist în el!

            Și atunci?!

            Să înteleg că nu avem voie să cităm nici din Nae Ionescu, nici din Mircea Eliade, nici din Emil Cioran?!

            Cioran a fost doar simpatizant al Mișcării legionare și admirator al lui C.Z. Codreanu, dar Eliade a aderat la Garda de Fier și a colaborat atât la ziarul Cuvântul, al lui Nae Ionescu, la Vremea, dar și la Buna Vestire, ziarul oficial al Mișcării. Eliade a participat și la campania electorală pentru alegerile din 1937, fiind arestat în iulie 1938, în timpul unei campanii declanșate împotriva Gărzii de Fier, autorizată de regele Carol al II-lea. Noblesse oblige și intelectualul nostru a fost ținut trei săptămâni în arest la Malmaison, sediul Siguranței Statului, unde, printre altele, i s-a cerut să semneze o declarație de disociere de legionari, dar el a refuzat s-o facă. Pur și simplu, Mircea Eliade și l-a asumat pe Eliade, el considerând că, în acel moment, legionarismul era expresia politică a românismului.

            Se înșela?

            Probabil că da, dar pradă certitudinilor sunt doar imbecilii. Un intelectual și încă unul de un asemenea calibru avansează căutând și caută îndoindu-se. Îndoiala e măsura gândirii! Iată ce scria Eliade într-un articol din februarie 1935:

            ”Lucrurile stând astfel, mă minunează pe de o parte acei oameni care te scot fascist fără voia ta pentru că ai pomenit de ‘românism’ – pe de altă parte cei care te acuză de trădare sau indeferentism dacă nu strigi de 12 ori pe zi ‘românismul să prospere’. Multă vreme n-am stiut că a vorbi de românism înseamnă a fi mercenar hitlerist – după cum n-am știut că a vorbi numai o dată pe zi despre același lucru înseamnă a fi subversiv și primejdios siguranței statului. Îmi închipuiam că toată lumea e de acord asupra destinului nostru de a fi români și de a rămâne român, oricum ne-ar bate vânturile. Îmi închipuiam că nimeni nu poate renunța la Eminescu decât cu riscul de a muri spiritualicește, de a ajunge nefertil și mizer. Iată că astăzi, cel puțin pentru o anumită parte din oameni, lucrurile s-au schimbat. A te mărturisi ‘român’ poate însemna, pentru acesti oameni, foarte multe ofense grave: te transformi imediat în hitlerist, în fascist, în burghez sau mercenar, dacă nu chiar mai rău. Să nădăjduim că lucrurile acestea nu le crede nimeni, că nu le cred nici măcar cei ce le scriu. Altminteri ar fi într-adevăr grav.” (Profetism românesc, vol.II, 1990, Bucuresti, Editura Roza Vânturilor, p. 61)

            Față de intelectualii din perioada interbelică – Eliade, Vulcănescu, Cioran, Petru Comarnescu, Nae Ionescu, Eugen Lovinescu,  Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, oamenii de litere și de cultură din ziua de azi sunt de un conformism înfricoșător și dezumanizant!

            Democrația românească postdecembristă a cunoscut două mari abuzuri, unul, îndelung aplaudat și celălalt, repede dat uitării:

1) Anularea turului I al Alegerilor prezidențiale de către CCR,  săvârșită în 6 decembrie 2024, după ce acestea fuseseră validate, în condițiile în care CCR nu are competența hotărârii de anulare a unui act electoral, dar a făcut-o și încă în timpul jocului, după ce începuse procesul electoral! Și, ca și când toate astea nu ar fi fost de ajuns, în martie 2025, BEC decide, fără argumente, scoaterea din competiție a lui Călin Georgescu! Ca dracu’ de tămâie s-au temut de el!

2)  Legea 217, din 2015, prin care sunt recunoscute sentințele Tribunalelor poporului, sentințe date în virtutea Legii din 1945.

            Principala victimă a Legii 217/2015 a fost marele cărturar și om de Stat Mircea Vulcănescu. Acesta a fost condamnat în 1946, în virtutea funcției de Subsecretar de Stat, pe care o avusese în Ministerul Finanțelor în perioada 27 ianuarie 1941-23 august 1944 la opt ani de temniță.

            Ce a făcut printre altele Subsecretarul de Stat din Ministerul Finanțelor în guvernul Ion Antonescu și acest lucru se dorește șters din memoria și așa puțină a adulatorilor Justiției kafkiene românești?

            Ca subsecretar de Stat în perioada amintită, în care România a fost aliata Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial, el a negociat cu cel de-al III-lea Reich și a reușit să obțină pentru Banca Națională Română primirea a nu mai puțin de opt vagoane de aur și înzestrarea Armatei a patra cu echipament militar german. Dar în perioada iunie-decembrie 1941, se derulează Operațiunea Barbarossa, la care participă evident și românii, ca aliați ai Germaniei, și din care Germania iese sleită și învinsă, așa că, după 23 august 1944, noii aliați, ”frații ruși” ne confiscă vagoanele de aur. Aurul se pierde lesne – vezi și povestea Coifului de la Coțofenești - , dar mințile strălucite pot oricând să salveze sau să îmbunătățească soarta țării. Trebuie numai să știi și să vrei  să faci apel la ele.   

            Ce lucru odios face Legea 217, din 23 iulie 2015?

            Ea reia Legea comunistă 312, din aprilie 1945 și introduce arbitrar Mișcarea legionară printre organizațiile fasciste, vinovate de crime de război, deși Tribunalul de la Nὕrnberg respinsese această solicitare!

 Legea 217/2015 a fost inițiată de Crin Antonescu, Andrei Gerea și George Scutaru. Proiectul Legii a fost depus la Senat pe 8 octombrie 2013, când Antonescu se pregătea să candideze la Prezidențiale din partea USL și urmărea câștigarea susținerii Institutului Elie Wiesel. Această lege avea să se numească ”Legea nr. 217/2015 pentru modificarea și completarea OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.”

            În urma acestei legi, Mircea Vulcănescu a fost declarat și a rămas, în istoria oficială a României, criminal de război, fără să fi fost membru vreodată al Mișcării legionare! De aceea a și fost doar subsecretar de Stat, fiindcă nu avea afiliere politică. Rudele lui Vulcănescu nu se pot bucura de drepturi de urmași. În 2019, fiica sa, Măriuca Vulcănescu, a pierdut definitiv procesul de reabilitare a tatălui său, prin care cerea Instanței să constate ”caracterul politic al condamnării” lui Mircea Vulcănescu. Înțeleaptă, Curtea de Apel București a concluzionat că la baza condamnării ”nu a stat împotrivirea față de regimul totalitar, instaurat la data de 6 martie 1945.”

            Dar ce a stat la baza acestei condamnări?!

            Desigur, Legea comunistă, nr. 312, din aprilie 1945, atât de frumos reabilitată de Legea 217/2015, care a fost dată cu scopuri politice clare. Suntem o țară în care interesul vremelnic al unor politicieni primează în fața Justiției, a adevărului juridic și istoric, a respectului pentru morți și a respectului pentru valoare! Mircea Vulcănescu NU a fost criminal de război și NU a fost legionar! A fost un mare economist și un om de cultură remarcabil, ce a animat alături de Petru Comarnescu conferințele Criterion.

            Despre cum se dezbătea în cadrul conferințelor Criterion, vom da un singur exemplu, dar grăitor: Mussolini. Despre Mussolini au fost, în 1932, șase conferințe la Criterion, după cum urmează:

Mihail Polihroniade, De la om la idol

H.H. Stahl, Dela idol la om

Al. Cristian Tell, Creatorul

Constantin Enescu, Distrugătorul

Richard Hillard, Antidemocratul

Mihail Manoilescu, Concluzii

            Toate conferințele au fost animate de același spirit democratic, ba uneori s-a ajuns la dispute fierbinți. În zilele noastre, nu avem conferințe de o asemenea deschidere culturală și un asemenea nivel democratic!

            A propos de Mussolini, cu doar patru ani în urmă, istoricul italian Maurizio Serra, membru al Academiei franceze, care scrie în franceză și în italiană a scos o carte, Misterul Mussolini (2021), în care liderul fascist e văzut în oglinzi paralele, i se aduc critici, dar nu e tot timpul pus la zid. În urma citării lui Călin Georgescu la Parchet, fără niciun motiv sensibil și cu atât mai puțin juridic, doar pentru un posibil citat din C.Z. Codreanu, să înțeleg că, în România, această carte nu ar fi putut să apară? A fost tradusă totuși la editura Trei.

                Să mai spunem că până și pe vremea lui Ceaușescu, în anii '80, reputatul scriitor Constantin Țoiu a scris și a publicat romanul Căderea în lume, dedicat Mișcării legionare, în care personajul principal era nimeni altul decât Corneliu Zelea Codreanu! Romanul a trecut de cenzură, cenzura ceaușistă a închis ochii, cartea a văzut lumina tiparului, criticii l-au comentat favorabil, iar cititorii l-au citit cu o emoție amestecată cu stupoare! Atunci s-a putut! Acum, profitându-se de incultura generalizată, indusă cu grijă, un om este chemat în instanță pentru un posibil citat din C.Z. Codreanu, a cărui carte nu este și nu ar putea fi interzisă!

 Mult timp de aici încolo, la noi nu va exista stare de spirit pentru a gândi și a fermenta astfel de subiecte. Instinctul de conservare și chiar de apărare îți va spune să cauți altceva: un subiect mai confortabil, fiindcă Benito Amilcare Mussolini sau Corneliu Zelea Codreanu s-ar putea să te ducă direct la pușcărie sau, cel puțin, să cauzeze o ușoară disgrație într-o democrație tot mai originală și deficitară, de fapt, un sistem în plină hibridizare și rinocerizare.

                (Acest articol a apărut în data de 3 iunie 2025, pe platforma redactia9.ro )

           

 

 

           

 

           

 

CA SĂ MAI ȘI RÂDEM...

                          Confruntarea celor doi T: T de la Trump și T de la Trudeau, după care

                                                                   Trudeau a demisionat

        Premierul Canadei, Justin Trudeau, a demisionat! Eu am aflat știrea din presa franceză. Dintre televiziunile de știri românești, numai TVR Info a făcut vorbire, restul televiziunilor de știri fiind preocupate să transmită că bară la bară între Sinaia și Predeal. Asta e: sufere baba la schi...! Păi ce? Am pus-o eu să se dea cu schiurile?!

        Hai să ne întoarcem la lucrurile serioase: Cu Trump în coaste, bietul Trudeau și-a anunțat demisia din fruncea guvernului și a Partidului Liberal, imediat ce se găsește un înlocuitor. Alegerile parlamentare în Canada vor avea loc în octombrie 2025. Este vital pentru liberali să nu îi prindă cu Trudeau în fruntea partidului. Că, dacă nu îl mănâncă Trump, îl mănâncă alegătorii, nu de alta, dar în Canada se respectă voința alegătorilor, exprimată prin vot.

         Problema lui Trudeau însă e Trump! Trudeau, băiat deștept, s-a dus, ca toată lumea înțeleaptă, în luna noiembrie 2024, să ia pulsul lui Trump la Mar-a-Lago. Pulsul era destul de bun, ușor hipertensiv, dar ținuta omului era altieră, cu colțurile buzelor lăsate în jos a dispreț; unde mai pui că l-a tratat pe Trudeau de guvernator și a dat de înțeles că îi e dragă Canada, că o simte aproape de inima lui și că o vede ca pe al 51 stat al SUA...! Lui Justin nu i-a picat deloc bine atâta familiaritate și a simțit ce simt toți boții când se schimbă macazul: că le fuge pământul de sub picioare...! S-a întors galben ca ceara la el, în Canada, n-a mâncat și n-a băut de sărbători și, fix de Epifanie, a ieșit cu demisia. Pe surse, noi am aflat că Trump i-a scris direct, fără menajamente:

        ”Dragă Trudeau! Vei ști că noi suntem sănătoși, ceea ce îți dorim și ție. Chiar n-am vrea s-o iei pe urmele Ursulei sau - Doamne ferește! - ale lui Jimmy! Eu, cu tine și cu Mexicul, am planuri mari! Prea ați huzurit pe vremea lui Joe! E timpul să punem punct! Dragă Justin, dă-o-n... mă-si de treabă! 75% din exportul canadian s-a făcut cu țara mea, cu SUA, și 83% din exportul Mexicului s-a făcut tot pe spesele noastre! Trai, neneaco, pe spinarea americanilor! Fi-v-ar...!

        Dragă Justin, uite cum stă treaba: pe 20 ianuarie a.c., eu vin la putere! Indiferent cum vor fi drapelele, cu vârfu-n jos, cu vârfu-n sus, eu plec din Mar-a-Lago și vin la Casa Albă! Pe nimeni nu va lăsa indiferent acest lucru decât dacă e dulap. Iar tu nu ești, că te știu. Și prima mișcare pe care o fac eu, odată înscăunat, va fi să pun o taxă vamală de 25% pentru toate produsele care intră în SUA, venind din Canada sau Mexic. Gata cu huzurul! Nu se mai poate! Nu suntem obligați să acceptăm tot gunoiul vostru! Și, ține minte, Trudeau, taxa rămâne în vigoare până veți lua măsuri împotriva drogurilor și a migranților ilegali!”

        Așa grăit-a Trump! 

        A doua zi, ministra de Finanțe a Canadei și-a anunțat demisia, zicând că și-a găsit beleaua cu Trump! În ziua următoare, demisiona Trudeau.

        Strașnic om, Trump ăsta! 

NEADAPTARE, NUMELE TĂU E PROSTIA!

 

                                       NEADAPTARE, NUMELE TĂU E PROSTIA!

 

 

            Ei nu au fost obișnuiți să acționeze singuri. Ei au fost obișnuiți să asculte și să se supună. Lumea lor e piramidală: unii – foarte puțini – gândesc; alții primesc rezultatul gândirii și îl adaptează la nivelul și competențele actanților; alții – cum bunăoară Ursula von der Leyen – primesc ordinul și îl transmit mai departe pe multiple căi; sunt unii care execută întocmai; cu toții suportă consecințele ordinului. Cei care suportă consecințele ordinului fără să crâcnească sunt promovați la gradul de executanți. E o mare cinste printre oi să fii executant! Celor care suportă consecințele ordinului cu crâcnituri și comentarii pe facebook li se aplică tăblița ”lăsat la vatră” și, din acel moment, ei încep să trăiască pe sub pământ, invizibili și neștiuți de ”lumea bună” a turmei, singuri-singurei într-o lume foarte ocupată să execute...

            Și executau! Până într-o zi când – O, Doamne, ce surpriză nasoală! – s-a schimbat garda la Casa Albă sau doar a început să se vorbească despre iminența faptului și toți au paralizat, așteptând o minune! O minune care să-i întoarcă în lumea lor, în lumea bună a oilor cuminți, în care păstorii sunt predictibili, întrucât provin dintre cele mai predictibile oi! Nu trebuie să gândească, nu trebuie să se adapteze la nimic, fiindcă nimic nu va tulbura mersul bun al lucrurilor! Drumul e stabilit dinainte, trebuie doar urmat cu sfințenie și, când apare o turbulență, intră în priză avertizorii de integritate care o raportează, forțele de securitate, care o elimină, și presa mainstream, care o încondeiază. Ce vremuri fericite! Și predictibile! Atâta doar că s-a schimbat garda la Casa Albă și... i-a prins cu garda jos!

            Ce ne trebuia Trump?! Ce ne trebuia Mar-a-Lago?! Omul ăsta nu e predictibil deloc! În plus, e prea uman: are nerv, are nervi, capricii, preferințe... Trebuie să știi cum să-i faci jocul, cum să-i faci față... Noi nu doar că nu am pregătit pe nimeni pentru așa ceva, dar nici măcar nu am lăsat deschisă lista pentru casting! Noi, în lumea bună a oilor, ne-am așteptat la altceva, la altcineva...! Când americanii ne-au luat prin surprindere, am râs de ei, dragă, i-am persiflat: ne-a ieșit un behăit foarte inteligent, dar care, spre surprinderea noastră, a avut mai puține aprecieri...

            Ce bine că e încă departe 20 ianuarie 2025! Până atunci se pot întâmpla multe la stână! Ni se reproșează că suntem prea uniformi. Păi, știu și eu? Poate ar trebui să vopsim mioarele astea în mai multe culori...

            Ia spuneți-mi: ce culori are tricolorul american?

            O să trimitem Ministrul de Externe cu trei mioare în trei culori la Mar-a-Lago... O să primim o șapcă, un fluier de doinit eternul ghinion sau nici atât... Greu la Mar-a-Lago cu trei oi...

(Acest articol este un pamflet și trebuie luat ca atare.)