Ce a făcut, de fapt, Călin Georgescu?
A făcut ce face de mult: vorbește în spațiul public. Și
nu oricum, ci liber și ca unul care cunoaște foarte bine spațiul ideatic al
perioadei interbelice. Invitat în emisiunea Ancăi Alexandrescu, omul a simțit
nevoia să transmită semenilor lui un mesaj de îmbărbătare și de credință în
Dumnezeu! Și-a grăit Georgescu ”că cel care se luptă chiar și singur, cu o mână
de viteji, pentru neam și țara lui și pentru Dumnezeu nu va fi învins
niciodată!”
Enunțul voia să transmită o necesară îmbărbătare și o
notă de optimism care să treacă dincolo de realitatea imediată, pe care omul o
simțea apăsătoare și aducătoare de evenimente spurcate. Sintagma ”cu o mână de
viteji” a fost de natură, în mintea unora, să îl evoce pe Corneliu Zelea Codreanu cu a sa
carte Pentru legionari (1936).
În România – Stat securist – enunțul acesta face senzație
și carieră și marți, 27 mai 2025, Călin Georgescu e chemat la Parchetul ICCJ,
după ce omul anunțase cu o zi în urmă că se retrage din politică.
Deci, în Securistan, un om este urmărit penal pentru un
posibil citat din C.Z. Codreanu! Dar citatul nu avea nimic fascist în el!
Constituția interzice răspândirea de idei fasciste sau naziste, dar nicidecum o
discuție liberă despre îmbărbătare prin credință în Dumnezeu sau – de ce nu? –
o discuție liberă despre un personaj istoric legionar, fascist, nazist sau
comunist. Cartea lui Codreanu, Pentru
legionari, nu este interzisă! Oricum, ea nu a fost citată, iar enunțul
respectiv cu parfum de Căpitan nu are nimic fascist în el!
Și atunci?!
Să înteleg că nu avem voie să cităm nici din Nae Ionescu,
nici din Mircea Eliade, nici din Emil Cioran?!
Cioran a fost doar simpatizant al Mișcării legionare și
admirator al lui C.Z. Codreanu, dar Eliade a aderat la Garda de Fier și a
colaborat atât la ziarul Cuvântul, al
lui Nae Ionescu, la Vremea, dar și la
Buna Vestire, ziarul oficial al
Mișcării. Eliade a participat și la campania electorală pentru alegerile din
1937, fiind arestat în iulie 1938, în timpul unei campanii declanșate împotriva
Gărzii de Fier, autorizată de regele Carol al II-lea. Noblesse oblige și intelectualul
nostru a fost ținut trei săptămâni în arest la Malmaison, sediul Siguranței
Statului, unde, printre altele, i s-a cerut să semneze o declarație de
disociere de legionari, dar el a refuzat s-o facă. Pur și simplu, Mircea Eliade
și l-a asumat pe Eliade, el considerând că, în acel moment, legionarismul era
expresia politică a românismului.
Se înșela?
Probabil că da, dar pradă certitudinilor sunt doar
imbecilii. Un intelectual și încă unul de un asemenea calibru avansează căutând
și caută îndoindu-se. Îndoiala e măsura gândirii! Iată ce scria Eliade într-un
articol din februarie 1935:
”Lucrurile stând astfel, mă minunează pe de o parte acei
oameni care te scot fascist fără voia ta pentru că ai pomenit de ‘românism’ –
pe de altă parte cei care te acuză de trădare sau indeferentism dacă nu strigi
de 12 ori pe zi ‘românismul să prospere’. Multă vreme n-am stiut că a vorbi de
românism înseamnă a fi mercenar hitlerist – după cum n-am știut că a vorbi
numai o dată pe zi despre același
lucru înseamnă a fi subversiv și primejdios siguranței statului. Îmi închipuiam
că toată lumea e de acord asupra destinului nostru de a fi români și de a
rămâne român, oricum ne-ar bate vânturile. Îmi închipuiam că nimeni nu poate
renunța la Eminescu decât cu riscul de a muri spiritualicește, de a ajunge
nefertil și mizer. Iată că astăzi, cel puțin pentru o anumită parte din oameni,
lucrurile s-au schimbat. A te mărturisi ‘român’ poate însemna,
pentru acesti oameni, foarte multe ofense grave: te transformi imediat în hitlerist,
în fascist, în burghez sau mercenar, dacă nu chiar mai rău. Să nădăjduim că
lucrurile acestea nu le crede nimeni, că nu le cred nici măcar cei ce le scriu.
Altminteri ar fi într-adevăr grav.” (Profetism
românesc, vol.II, 1990, Bucuresti, Editura Roza Vânturilor, p. 61)
Față
de intelectualii din perioada interbelică – Eliade, Vulcănescu, Cioran, Petru
Comarnescu, Nae Ionescu, Eugen Lovinescu, Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu,
Mihail Sebastian, Camil Petrescu, oamenii de litere și de cultură din ziua de
azi sunt de un conformism înfricoșător și dezumanizant!
Democrația românească
postdecembristă a cunoscut două mari abuzuri, unul, îndelung aplaudat și
celălalt, repede dat uitării:
1) Anularea turului I al Alegerilor prezidențiale de către CCR, săvârșită în 6 decembrie 2024, după ce
acestea fuseseră validate, în condițiile în care CCR nu are competența
hotărârii de anulare a unui act electoral, dar a făcut-o și încă în timpul
jocului, după ce începuse procesul electoral! Și, ca și când toate astea nu ar
fi fost de ajuns, în martie 2025, BEC decide, fără argumente, scoaterea din
competiție a lui Călin Georgescu! Ca dracu’ de tămâie s-au temut
de el!
2) Legea 217, din 2015, prin care sunt
recunoscute sentințele
Tribunalelor poporului, sentințe date în virtutea Legii din 1945.
Principala
victimă a Legii 217/2015 a fost marele cărturar și om de Stat Mircea Vulcănescu.
Acesta a fost condamnat în 1946, în virtutea funcției de Subsecretar de Stat, pe
care o avusese în Ministerul Finanțelor în perioada 27 ianuarie 1941-23 august
1944 la opt ani de temniță.
Ce a făcut printre altele
Subsecretarul de Stat din Ministerul Finanțelor în guvernul Ion Antonescu și
acest lucru se dorește șters din memoria și așa puțină a adulatorilor Justiției
kafkiene românești?
Ca subsecretar de Stat în
perioada amintită, în care România a fost aliata Germaniei în cel de-al Doilea
Război Mondial, el a negociat cu cel de-al III-lea Reich și a reușit să obțină
pentru Banca Națională Română primirea a nu mai puțin de opt vagoane de aur și
înzestrarea Armatei a patra cu echipament militar german. Dar în perioada
iunie-decembrie 1941, se derulează Operațiunea Barbarossa, la care participă
evident și românii, ca aliați ai Germaniei, și din care Germania iese sleită și
învinsă, așa că, după 23 august 1944, noii aliați, ”frații ruși” ne confiscă
vagoanele de aur. Aurul se pierde lesne – vezi și povestea Coifului de la
Coțofenești - , dar mințile strălucite pot oricând să salveze sau să
îmbunătățească soarta țării. Trebuie numai să știi și să vrei să faci apel la ele.
Ce lucru odios face Legea
217, din 23 iulie 2015?
Ea reia Legea comunistă
312, din aprilie 1945 și introduce arbitrar Mișcarea legionară printre
organizațiile fasciste, vinovate de crime de război, deși Tribunalul de la Nὕrnberg
respinsese această solicitare!
Legea 217/2015 a
fost inițiată de Crin Antonescu, Andrei Gerea și George Scutaru. Proiectul
Legii a fost depus la Senat pe 8 octombrie 2013, când Antonescu se pregătea să
candideze la Prezidențiale din partea USL și urmărea câștigarea susținerii
Institutului Elie Wiesel. Această lege avea să se numească ”Legea nr. 217/2015
pentru modificarea și completarea OUG nr. 31/2002 privind interzicerea
organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a
promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra
păcii și omenirii.”
În urma acestei legi,
Mircea Vulcănescu a fost declarat și a rămas, în istoria oficială a României,
criminal de război, fără să fi fost membru vreodată al Mișcării legionare! De
aceea a și fost doar subsecretar de Stat, fiindcă nu avea afiliere politică.
Rudele lui Vulcănescu nu se pot bucura de drepturi de urmași. În 2019, fiica
sa, Măriuca Vulcănescu, a pierdut definitiv procesul de reabilitare a tatălui
său, prin care cerea Instanței să constate ”caracterul politic al condamnării”
lui Mircea Vulcănescu. Înțeleaptă, Curtea de Apel București a concluzionat că
la baza condamnării ”nu a stat împotrivirea față de regimul totalitar,
instaurat la data de 6 martie 1945.”
Dar ce a stat la baza
acestei condamnări?!
Desigur, Legea comunistă,
nr. 312, din aprilie 1945, atât de frumos reabilitată de Legea 217/2015, care a
fost dată cu scopuri politice clare. Suntem o țară în care interesul vremelnic
al unor politicieni primează în fața Justiției, a adevărului juridic și
istoric, a respectului pentru morți și a respectului pentru valoare! Mircea
Vulcănescu NU a fost criminal de război și NU a fost legionar! A fost un mare
economist și un om de cultură remarcabil, ce a animat alături de Petru
Comarnescu conferințele Criterion.
Despre cum se dezbătea în
cadrul conferințelor Criterion, vom da un singur exemplu, dar grăitor:
Mussolini. Despre Mussolini au fost, în 1932, șase conferințe la Criterion,
după cum urmează:
Mihail Polihroniade, De la om la idol
H.H. Stahl, Dela idol la om
Al. Cristian Tell, Creatorul
Constantin Enescu, Distrugătorul
Richard Hillard, Antidemocratul
Mihail Manoilescu, Concluzii
Toate conferințele au fost
animate de același spirit democratic, ba uneori s-a ajuns la dispute fierbinți.
În zilele noastre, nu avem conferințe de o asemenea deschidere culturală și un
asemenea nivel democratic!
A propos de Mussolini, cu doar patru ani în urmă, istoricul italian Maurizio Serra, membru al Academiei franceze, care scrie în franceză și în italiană a scos o carte, Misterul Mussolini (2021), în care liderul fascist e văzut în oglinzi paralele, i se aduc critici, dar nu e tot timpul pus la zid. În urma citării lui Călin Georgescu la Parchet, fără niciun motiv sensibil și cu atât mai puțin juridic, doar pentru un posibil citat din C.Z. Codreanu, să înțeleg că, în România, această carte nu ar fi putut să apară? A fost tradusă totuși la editura Trei.
Să mai spunem că până și pe vremea lui Ceaușescu, în anii '80, reputatul scriitor Constantin Țoiu a scris și a publicat romanul Căderea în lume, dedicat Mișcării legionare, în care personajul principal era nimeni altul decât Corneliu Zelea Codreanu! Romanul a trecut de cenzură, cenzura ceaușistă a închis ochii, cartea a văzut lumina tiparului, criticii l-au comentat favorabil, iar cititorii l-au citit cu o emoție amestecată cu stupoare! Atunci s-a putut! Acum, profitându-se de incultura generalizată, indusă cu grijă, un om este chemat în instanță pentru un posibil citat din C.Z. Codreanu, a cărui carte nu este și nu ar putea fi interzisă!
Mult timp de aici încolo, la noi
nu va exista stare de spirit pentru a gândi și a fermenta astfel de subiecte.
Instinctul de conservare și chiar de apărare îți va spune să cauți altceva: un
subiect mai confortabil, fiindcă Benito Amilcare Mussolini sau Corneliu Zelea Codreanu s-ar putea să te
ducă direct la pușcărie sau, cel puțin, să cauzeze o ușoară disgrație într-o
democrație tot mai originală și deficitară, de fapt, un sistem în plină
hibridizare și rinocerizare.
(Acest articol a apărut în data de 3 iunie 2025, pe platforma redactia9.ro )
