POSTARE DE TOAMNĂ

Era un bot mare de cal
şi Doamne, ce dinţi mari avea.
Căderi de meteoriţi în aval
dantura lui albă era.

El botul cel mare şi lung
ah, Doamne cum şi-l înclina
şi dinţii cei albi, nibelung,
Doamne, un cal nibelung
cred că era.

Şi totuşi nu-s iarbă nu, nu.
Nicicând n-am fost iarbă, ah, Doamne...
Şi totuşi ce bot nesfârşit arăta,
ce cal nibelung îmi părea
că vrea să mă pască; ah, Doamne.
(Nichita Stănescu, "Baladă")

Numai viaţa mea va muri pentru mine într-adevăr,
cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea, când o părăseşte.
Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,
tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc maşinile.
Vine o vreme când plouă rece
şi toate femeile poartă capul tău
şi rochiile tale.
Vine şi o pasăre mare,albă.
(Nichita Stănescu, "Trist cântec de dragoste")

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna...
(Nichita Stănescu, "Emoţie de toamnă")

Rămâne veşnic nedeschisă poarta aerului...
Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,
noi încercăm s-o deschidem cu păsările,
noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui.

Dar rămâne închisă poarta aerului.
Norii nu sunt chei, norii nu sunt chei,
nu-i aşa?
Rămâne veşnic închisă poarta aerului...

Mă sufoc, iubito,
mă sufoc de acest crivăţ violent
de acest simun care plânge.
(Nichita Stănescu, "Alte chei")

Când se va sfârşi asfaltul drumului
trupul meu şi trupul tău se vor face asfalt
ca să nu rămână necălătorită
această ţară de vis.

Când vor cădea frunzele pomului,
când se va veşteji iarba câmpului,
pletele mele şi pletele tale
se vor aşterne pe câmpuri
ca să nu rămână înfrigurată
această ţară de vis.

Când vor seca izvoarele
şi când ploile vor pleca în sus
eu şi cu tine ne vom ţine de mână
şi vom plânge, vom plânge
ca să nu rămână văduvită de tristeţe
această ţară de vis.

Când vor muri câinii,
când vor pieri caii,
când iepurii vor fi mâncaţi
de gura morţii,
când ciorile negre
şi pescăruşii albi
vor fi mistuiţi în guşa aerului,
eu şi cu tine vom fi
câine şi cal
iepure şi cioară,
dar mai ales vom fi
pescăruşul cel alb
ca să nu rămână
fără diadema de carne vie
această ţară de vis.
(Nichita Stănescu, "Această ţară de vis"

Aici e singurul loc tragic
pentru că domneşte unu,
iar nu zero,
pentru că domneşte singurătatea,
iar nu nimicul,
pentru că domneşte moartea,
iar nu nefiinţa.
Aici domneşte deznădejdea,
iar nu vidul.
(Nichita Stănescu, "Contemplarea lumii din afara ei"

Cu spăimântătoare viteză am trecut prin tunelul oranj,
cu spăimântătoare viteză,
când m-am trezit eram chiar pe câmp,
căzut de pe cal,
m-am bucurat de gângănii,
de mâini m-am bucurat şi de picioare,
de cerul albastru şi mare,
iar nu oranj.
Ah tu, tunel!
Ce glonţ ai tras prin tine?
Şi înspre cine-ai tras?
Şi înspre cine?
(Nichita Stănescu, "Prin tunelul oranj")

Ioan se va ridica şi va zice:
_Toamna nu cad frunzele,
toamna cade numai toamnă
ca o frunză cade toamna, toamnă.
Stau şi e toamnă şi sunt frunză
şi cad pe pământ.
(Nichita Stănescu, "Evangheliile toamnei")

Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.
(Nichita Stănescu, "Autoportret")

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare cercului.
Atât.
(Nichita Stănescu, "Lecţia despre cerc")

"GURA PĂCĂTOSULUI ADEVĂR GRĂIEŞTE"

Ea este într-adevăr toxică, majoritatea.
Cum "ce majoritate"?
Cea parlamentară, evident.
E toxică pentru că emană de la nişte oameni care stau strâns-uniţi, unul în putoarea celuilalt, fără ca vreun principiu sau vreo doctrină să-i apropie sau să-i aducă împreună. Ei sunt extrem de heterogeni şi ca doctrină, şi ca limbă; este ciudat cum au putut minorităţile să se unească împotriva poporului român, dar şi contra etniilor pe care le reprezintă. Numai idioţii sau cei plătiţi s-o facă pot să mai creadă că doar portocaliii, ungurii, ucrainenii, lipovenii şi găgăuzii vor "binele" infantilului popor român şi li-l aplică diferenţiat, tăind din lefurile mici şi protejând "lefurile nesimţite" din companiile de stat. Fiindcă toată "reforma" s-a redus la tăieri, cititorule.
Ea este toxică, majoritatea, pentru că s-a constituit pe bază de bani, şantaj, interese de pântec şi tot ce are situat mai jos organismul uman şi firea omenească.
Parlamentul, Cotroceniul şi Palatul Victoria emană toxine. Poporul român este un popor gazat. De aceea e năuc şi nu are niciun fel de reacţie.
Această "majoritate toxică" nu are niciun fel de legitimitate. Parlamentul va intra în legalitate doar în momentul constituirii unei noi majorităţi axate pe partidele care s-au confruntat în precedenta campanie electorală şi care au obţinut votul şi girul nostru, majoritate care să nu aibă alt scop şi altă ambiţie decât să scoată ţara din criză şi să organizeze alegeri anticipate.
Abia aştept să-i văd în genunchi, implorând votul.
Un singur om nu mai poate participa niciodată la nicio campanie. Acela se numeşte simplu Boc. Felul cinic în care a fost instrumentat, lipsa lui de personalitate şi de reacţie, rolul prea mare şi prea greu pentru statura şi potenţialul său fac din Domnia Sa un om uzat, terminat.
Aceasta în varianta optimistă în care nu ne epuizează, ne terorizează şi ne termină el pe noi...
Majoritatea parlamentară e toxică şi pentru faptul că exotică, portocalie, ruptă de realitate şi neromânească fiind ea, a ajuns cu poporul român în raporturi de..."care pe care".

Post scriptum:
Am o întrebare pentru domnul Isărescu:
De ce în condiţiile în care Boc a anunţat cu largheţe că oferă 250 000 de roni, pentru colegiul lor, parlamentarilor Puterii care se abţin de la vot în cazul moţiunii de cenzură, nu a avut niciun fel de reacţie, cu toate că până atunci avertizase cu nesaţ şi nitam-nisam, fiind citat copios de căţeii de presă, că promisiunile dintr-o eventuală campanie electorală ar putea costa foarte mult bugetul ţării. Dar risipa şi incompetenţa lui Boc nu costă mai mult?
De când Guvernatorul Băncii Naţionale are vizibile opţiuni politice şi ce ştie Guvernatorul şi nu ştim noi despre circuitul banilor în guvernarea portocalie?
Ce face Boc nu e risipă?
Dar atitudinea lui Isărescu ce nume poartă?