Imediat după Revoluţie a început la Televiziunea română moda telenovelelor. Una dintre primele telenovele care s-au dat la noi şi care s-a bucurat de o popularitate deosebită a fost "Sclava Isaura", în limba portugheză şi cu acţiunea situată, evident, în America Latină. M-am uitat la câteva episoade cu un ochi, nu stăteam expres la televizor, dar îmi făceam de lucru în faţa ecranului, obsedată cum am fost dintotdeauna de Comerţul triunghiular şi de căznita abolire a sclaviei care s-a tot reglementat şi nu s-a terminat pe durata a două secole.(vezi articolul meu "Revolta de pe Bounty", din 26 martie 2010, capitolul "Comerţul triunghiular")
Ca toţi europenii, noi, românii, ne uităm la telenovele amuzaţi şi cu un aer de superioritate. Superioritatea ne vine de la sistemul socio-politic democratic care ne este carateristic, chiar dacă nu întotdeauna garantat real, iar amuzamentul cred că se justifică prin detaşarea pe care o resimţim în faţa conflictelor şi abuzurilor incredibile care se descriu acolo. Ne simţim protejaţi de ele. O fi acolo, la ei. La noi, nu se poate! Noi avem legi care, ce e drept, se respectă şi nu prea, dar, mai ales, avem cutume democratice,încetăţenite, avem echilibrul în sânge! La noi, aşa ceva nu se poate!
Oare?
Sunt idei pe care le-am revizuit pentru prima dată în 2009, când Ministrul de atunci al Învăţământului, doamna Ecaterina Andronescu, a ridicat timid perdeaua plină de praf de pe afacerile scandaloase, subîntinse de aşa-numitul învăţământ universitar privat. Doamna Ministru a fost susţinută atunci, de formă, de mai mulţi intelectuali grupaţi în comitete şi redacţii. După ce dânsa s-a retras, indignarea acestora a amuţit şi a fost îngropată fără cruce pe mormânt, ca şi când n-ar fi trăit niciodată. S-au întors toţi pe la treburile lor, inclusiv mentorii învăţământului universitar privat, care şi-au continuat nestingheriţi, ba chiar încurajaţi, ba chiar bătuţi prieteneşte pe umăr şi pe burtă, afacerile lucrative.
Dar intervenţia doamnei Andronescu tot a scos ceva la iveală: un număr uriaş de absolvenţi cu diplomă ai unor astfel de "universităţi", provenind preponderent de la "Spiru Haret", fără să se poată justifica când, unde şi pe ce baze îşi trecuseră examenele, mai ales în cazul "învăţământului superior privat la distanţă". Da, nepoate, ai auzit bine, "la distanţă".
"Se practică peste tot în lume", vor sări "portocaliii" ca gaiţele, cu ciocurile lor, gata să ridice şi să albească orice.
Da, se practică în multe părţi, dar nicăieri ca la noi!
La noi, multe "universităţi" particulare sunt de fapt firme de fabricat diplome pentru oameni cu bani mulţi şi minte puţină.
Când, acum câţiva ani, s-a pus problema creării primelor unversităţi private în Franţa, francezii au demonstrat în stradă în număr mare, demascând cumpărarea şi coborârea în derizoriu a competenţei. La noi, las la o parte că nu se demonstrează, că românii ies şi stau la coadă, nu la mitinguri, dar şi mass-media din România au tăcut mâlc cu privire la demonstraţiile din Franţa. De ce?!? Toate televiziunile străine au relatat şi au transmis imagini de la aceste evenimente. La noi, vorba lui Napoleon, "cu o astfel de presă, nici nu se afla c-am pierdut Waterloo."
Interesantă este şi atitudinea Preşedintelui Băsescu, care a găsit de cuviinţă să vorbească, în cazul doamnei Andronescu, de atitudine duşmănoasă faţă de mediul privat.
Are vreo logică?
Evident, niciuna.
Şi nu este prima dată când Preşedintele sau vreun ins din suita portocalie sfidează orice logică. A demasca cu probe nişte nereguli grave din învăţământul universitar privat, care periclitează buna funcţionare a corpurilor de profesionişti şi care viciază libera concurenţă pe piaţa muncii, unde totul devine cumpărabil, nu are nicio legătură cu atitudinea generală faţă de mediul privat, atitudine care depinde de calitatea mediului privat şi de cât de util reuşeşte el să se facă. Şi care poate varia în funcţie de context. Dar, cititorule, este o prostie să aduci contraargumente unui... portocaliu; o prostie şi o pierdere de timp. Ei nu vor să convingă, ei vor să domine. Ei nu vor să dezbată, vor să-ţi închidă gura. De aceea împart lumea în supuşi şi duşmani. Supuşii sunt de două feluri: activi (activiştii pe care-i folosesc pentru propagarea şi impunerea propriei politici) şi umili (legumele pe care calcă şi pe care nu le pasă că le strivesc). Mă gândesc că, din fericire, legumele nu mai simt nimic. Că, de-ar simţi ceva, ar ţipa dracului!
Dar hai să nu uităm subiectul postării noastre: învăţământul superior privat din România, care nu este, evident, în întregime cangrenat, dar nici nu e timpul trecut. Ruşinos e faptul că avem cel mai mare număr din lume de absolvenţi pe bani de învăţământ superior. Dacă este o treabă atât de nobilă, de ce nu s-au învrednicit şi alte state cu o tradiţie universitară mai veche cu câteva secole decât a noastră să scoată studenţi pe bandă şi pe bani? Se cumpără diplomele universitare cum se cumpărau odinioară, sub fanarioţi, rangurile boiereşti. Istoria se repetă: la noi, totul se vinde, noi stăm la cozi să cumpărăm; românul socializează stând la coadă. Noi nu protestăm; suntem ca nişte sclavi cărora li s-a tăiat limba.
Pe locul doi la studenţi pe bandă şi pe bani se situează, ghici cine, cititorule?
Da, ai ghicit: Escrava Isaura! Vei obiecta spunând că în Mexic se vorbeşte spaniola, nu portugheza. Vei obiecta degeaba, că eu tot n-am să renunţ la titlul acestei postări: îmi place la nebunie. Se cheamă... licenţă eseistică. Situaţia în România e mult mai ruşinoasă decât în Mexic. În primul rând pentru că am reuşit să depăşim America Latină în corupţie; şi apoi, avem un argument tehnic deosebit de important: Mexicul are o populaţie de peste 104 milioane de locuitori, în timp ce România abia depăşeşte 23 de milioane. Stăm mai prost decât escrava Isaura! Nu vă mai uitaţi de sus la telenovelele lor, că ale lor măcar se exportă bine, fiind originale, fiind în spiritul culturii lor, în timp ce ale noastre sunt imitaţii, sunt făcături, sunt ceea ce este "Enigma Otiliei" faţă de romanul balzacian: un roman contrafăcut, pardon, "sincron". De aceea nu se exportă, nici telenovelele noastre, nici romanul. Mă puteţi contrazice?
Daţi-i drumul!
Şi-apoi nu s-a auzit niciodată ca în Mexic sau în altă ţară latino-americană să fi ajuns ministru un om cu studiile absolvite "la distanţă", la o "facultate" particulară. La noi, s-a auzit, s-a dovedit, s-a spus, s-a scris şi s-a filmat. "Eroul" se numeşte Traian Igaş, este Ministru de Interne în cabinetul Boc, şi-a luat bacalaureatul la 24 de ani, iar facultatea şi-a cumpărat-o în timp ce era deputat în Parlamentul României.
Căţeii portocalii vor "argumenta" că şi în ţările civilizate au ajuns uneori miniştri şi directori de mari instituţii culturale oameni fără studii superioare.
Este perfect adevărat, dar aceia dovediseră ceva, dovediseră mult, înainte să ajungă miniştri. Nu confundaţi dezgustul faţă de corupţie cu
rigiditatea. De fapt, dv. nu confundaţi, doar vă prefaceţi a confunda. Domnul Igaş, ştie toată ţara, a ajuns ministru pentru că face parte din falanga Udrea-Falcă. Frumoase vremuri,nu? Şi nu-i aşa că este pasionant
să contribui la această modernizare în cavalcadă a României? Să vezi elitele pe cal, cu Udrea, Igaş şi Falcă printre ele, şi poporul la pământ?
Ce pasionant trebuie să fie!
"Oh, oh, oh! Vai, vai di ţară. La ce vremi cumplite s-au agiunsu şi la ce cumpeni s-au cădzut!"
În ţara în care diplomele şi titlurile sunt scoase la mezat, să te mai miri că învăţământul preuniversitar de stat este atât de dispreţuit, de desconsiderat, de subfinanţat?
Dacă vrei să omori un organism viguros, e o prostie să-l ucizi; e suficient să-l marginalizezi şi să-l subfinanţezi. Ştiu asta toţi intelectualii lui Băsescu. Şi ce frumos merg ei călare, cu cartea în mână, alături de doamna Udrea! Ce bine se ţin în şa!
O dictatură originală! Da, cititorule, o dictatură originală.
Bănuiesc că domnului Igaş i-a venit greu să-şi dea bacalaureatul după Revoluţie, la şase ani de la terminarea şcolii. Poate de aceea bacul se dă acum în România într-o variantă arât de simplistă: un nechezol de bacalaureat!
Şi Napoleon I tot aşa a început modernizarea Franţei, cu examenul de bacalaureat. Ar fi păcat ca un nenorocit de bac să stea în calea ascensiunii unui fruntaş PDL-ist ca domnul Igaş! Să nu mai ajungă omul lui Udrea şi Falcă ministru din cauza unui nenorocit de examen! Păi nu ar fi păcat? Când te gândeşti cu câtă inimă dorea el să ceară băncilor un credit preferenţial pentru poliţişti! Tot el este cel care-i va "evalua" pe poliţiştii ce vor fi disponibilizaţi!
Halal!
Cum nu vii tu, Marga, să vezi ce-a mai rămas din bac...?
Profesorii care examinează sau sunt implicaţi în comisiile de bac sunt trataţi NU ca nişte funcţionari oarecare, ci direct ca nişte sclavi! Las la o parte că plata a fost mizerabilă - între 40 şi 200 de roni - dar plata profesorilor pentru sesiunea din toamnă nu s-a făcut nici până acum, deşi s-a încheiat anul calendaristic, deşi erau sărbătorile de iarnă în faţă şi nu doar Băsescu şi banda lui au Crăciun; şi se face cu bani Crăciunul. Deşi sumele erau foarte mici, dar pentru noi, cei cu lefurile sfârtecate, chiar contau, s-au bucurat să le fure şi pe-astea.
Sătura-i-ar pământul până la Crăciunul viitor!
Nu suntem asistaţi sociali, suntem oameni care prestăm o muncă supercalificată, necesari oricărei societăţi normale; doar aci, la ăştia, am ajuns să fim trataţi ca sclavi; sclavi salariaţi, pentru că banii nu ne ajung de multe ori nici pentru mâncare.
Am ajuns mult mai râu decât "Escrava Isaura".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu