6 MEMBRI PDL

Şase membri PDL au strigat lozinci;
Unul a greşit un pic
Şi-au mai rămas cinci.
Cinci membri PDL au plecat cu bacu';
Unul tot avea idei
Şi-au trecut doar patru.
Patru membri PDL s-au culcat sub tei;
Unul a grăit în somn
Şi s-au trezit doar trei.
Trei membri PDL păşteau nişte boi;
Unul a vorbit în plus (membrul, vreau să spun)
Şi-au mai rămas doi.
Doi membri PDL au tras cu tunul;
Unu-a tras spre Cotroceni
Şi-a rămas doar unu.
Un membru PDL, şi ferm, şi vestit,
A plecat de la Interne
Şi n-a revenit.

AIMEZ-VOUS GIOTTO ?

"GURA PĂCĂTOSULUI ADEVĂR GRĂIEŞTE" (II)

Băselu consideră poporul "limitat". Atât de limitat încât a reuşit şi performanţa negativă de a-l fi votat pe unul ca el. Atât de limitat încât a dezvoltat şi forma aceea de prostie extremă şi foarte manipulabilă, de care au profitat şi mai profită încă un picuţ elitiştii, de a face lucruri care îi sunt prescrise şi recomandate ca distinse, ca foarte intelectuale şi înălţătoare. La noi a fi deştept nu înseamnă a fi deştept, ci a spune şi a face mimetic anumite lucruri. Acum 7 ani, era foarte distins şi intelectual la noi să-l votezi pe Băsescu, Preşedintele "succesurilor" şi al tăierilor.
 Din nou," gura păcătosului adevăr grăieşte". Dar unde până acum lui Băsescu şi elitiştilor le-a priit prostia poporului, acum lui Băselu nu-i mai place de noi.
Nici nouă de Băsel. În lumea civilizată şi, oricum, mai greu manipulabilă, ne-am despărţi legal prin alegeri anticipate. Sau niţeluş mai brutal prin suspendarea acordului. Dar Băselu nu vrea aşa.
Excelenţa sa Dictatorială o preferă p-aia cu "... până când moartea ne va despărţi..."

AIMEZ-VOUS POUSSIN ? - LE TRIOMPHE DE FLORE

                                                          

ŢARA MORŢILOR

Faţă cu ce se întâmplă în prezent în Sănătate niciodată nu o să ne indignăm îndeajuns: spitale renovate cu doi ani în urmă şi cu bani grei, dotate cu aparatură modernă sunt închise, urmând să devină aziluri. De ce aziluri? DE  CE  AVEM  ATÂTA  ZOR  DE  AZILURI ?!?
Într-o ţară în care oamenii mor ca muştele, fără bani de medicamente, fără bani de hrană, fără bani de investigaţii sanitare amănunţite şi rămaşi fără spitale, ei nu vor mai prinde oricum trenul senectuţii care să-i ducă spre tristul azil fondat de Boc-Băsescu, faimosul cuplu B-B, cu aromă de cioclu.
Cum remarca undeva un forumist, celebrul "Să trăiţi bine!" s-a transformat acum că Tăriceanu a plecat într-un cinic "Să muriţi bine!", adică în număr mare, cu ghiotura, să se bucure şi sufletul lui Boc că a făcut şi el ceva: a distrus economia, a înfometat ţara, a închis spitale, a închis şcoli, condamnând copiii săraci la plafonare intelectuală, şi, mai nou, îşi omoară conaţionalii. Cum remarca Radu Tudor în editorialul din 7 aprilie a.c., din "Jurnalul naţional", nepăsarea şi brutalitatea guvernanţilor amplifică "agonia unor muribunzi cărora în Postul Paştelui trebuia să le oferi un medicament şi o vorbă bună. Am senzaţia că tot răul ăsta imens prăvălit de la cel mai înalt nivel asupra unor fiinţe în vârstă şi fără nicio posibilitate de apărare se va întoarce împotriva noastră. Oamenii fără Dumnezeu care ne conduc ne oferă o perspectivă lungă a unui viitor dureros, pe care-l merităm cu vârf şi îndesat."
Doar Radu Tudor mi s-a părut că a avut suflul patetic necesar pentru a surprinde şi a înfiera această situaţie inadmisibilă şi abominabilă, în care moartea bântuie ţara în numele legii şi al lui Boc şi oricine îndrăzneşte să comenteze este blamat că nu lasă guvernul să lucreze. Şi ce lucrare! Căci moartea şi-a început secerişul în România. Oamenii cad ca spicele la poarta zăvorâtă a spitalului, cum s-a întâmplat la Bălceşti şi Băneasa, cele două localităţi ale morţii, având aceeaşi iniţială cu guvernanţii groazei Boc-Băsescu.
Eu cred că s-a atins o culme a cinismului:
Se calcă pe cadavre doar ca labe portocalii să poată să-şi adjudece ieftin mândreţe de spitale proaspăt renovate, ce nu vor deveni niciodată aziluri goale, ci clinici private, scumpe, vopsite portocaliu. Ziariştii de investigaţie vor avea de lucru în lunile ce vin.
După ce zoaiele portocalii vor înceta să mai brăzdeze chipul împietrit al ţării, eu aş readuce aceste clădiri la statutul lor de spitale publice. Doar pe câteva, alese pe sprânceană, le-aş transforma în case de nebuni. I-aş închide acolo pe cei care au luat decizia desfiinţării spitalelor şi pe susţinătorii lor. Ar avea condiţii bune de viaţă şi ar putea să filozofeze liniştiţi, izolaţi de poporul ingrat, pe tema modernizării României. În paralel cu aceasta, aş întocmi nişte liste negre pe care aş trece toate aceste ospicii private de condiţie bună:
Cine ar vrea să le dea foc să o poată face!

CEA MAI BUNĂ BĂUTURĂ DIN LUME

                                                              LAUDĂ  CAFELEI
Cea mai bună licoare, cel mai bun drog, cel mai bun afrodisiac - cafeaua.
O adevărată ambrozie.
Singurul produs care s-a banalizat fără să-şi piardă prestigiul. Ne dă tinereţe şi vigoare. Ne face oameni în fiecare zi . "Ridică-te şi umblă!" - ne spune ceaşca din care se ridică drept aburul băuturii cafenii. Dacă-i adaugi scorţişoară şi suc de lămâie, e şi mai bună. E atât de bună încât niciodată nu o vom lăuda îndeajuns. E martora vieţii noastre, tovarăş credincios şi prieten de nădejde. Cel mai bun prieten. Trebuie doar s-o chemi şi, pe clipă, pe dată, aburul ei îţi îmbărbătează nările. Şi ce aromă! Există ceva ce-o egalează, cititorule? Ce?
Pământul şi soarele şi-au pus geniul în bobul de cafea, ca oamenii să nu treacă degeaba prin viaţă, să bea, să se mişte şi să trăiască, nu fără a înţelege ce daruri minunate are natura pentru ei.
Fără ea, viaţa nici nu ar avea sens.