În capitala asta de kkt, orice ploicică poate transforma străzile în râuri, pietonii în figuri nenorocite, lăsate în voia şuvoaielor şi autoturismele într-un soi de ambarcaţiuni greoaie, gata să ia apă, ce înaintează penibil împotriva valurilor.
Astăzi, de Rusalii, a tras o ploaie în Bucureşti. A turnat cu găleata, spălând trotuarele de praf şi de căcat. Nu-i vorbă, spectacolul a avut şarmul lui şi nu ne plângem de ploaie, ea e binevenită oricând şi, pe natură, nu e bine să te superi. Personal, eu am fost prevăzătoare şi mi-am luat umbrela şi trebuie să ştii, cititorule, că umbrela nu face parte din categoria obiectelor pe care le iubesc. Nu m-am ataşat niciodată de ea şi nu comunicăm. Comunicare adevărată am cu calculatorul, cu ceasul deşteptător şi cu ceaşca de cafea. E dragoste curată, chiar dacă cu năbădăi, uneori, în cazul calculatorului. Toate trei m-au ajutat enorm: sunt împletite în viaţa mea; fără ele nu aş mai fi eu. (Vezi şi articolele mele Le réveille-matin, din 26 martie 2010 şi Cea mai bună băutură din lume, din 10 aprilie 2011)
Dar să ne întoarcem la ploaia noastră. Umbrela m-a servit şi nu prea, fiindcă oricum nu se putea ieşi din gura de metrou: pe străzi şuvoaiele curgeau râu şi nu se putea traversa fără să faci baie rece la picioare, apa trecând de gleznă.
Nu ştiu ce s-a întâmplat în Unirii, în Romană sau în Apusului, dar ştiu că în Dristor a fost di grande; şi în vara asta şi-n vara trecută. La fiecare ploaie zdravănă, bulevardul Camil Ressu la intersecţia cu Râmnicu-Vâlcea devine impracticabil, pradă puhoaielor. Nu degeaba sectorul 3 este supranumit "perla", sau "Veneţia", sau "Negoiţa Capitalei".
Doamna Udrea ar trebui să aibă grijă să priponească câte o gondolă la fiecare intersecţie a Bucureşcilor. "Micul Paris" interbelic a devenit "mica Veneţie". Jucător din fire, domnul Preşedinte ar putea să o ajute pe doamna Ministru în această acţiune; ştie cum se face, fiindcă dânsul a priponit multe ambarcaţiuni la viaţa dumnealui. Ne-am alege şi noi cu ceva de pe urma faptului că avem un preşedinte marinar.
"Şi voi, acei ce marea iubiţi,/La noi, la Constanţa, veniţi!"
Frumos, dar noi o să schimbăm un pic cântecul, căci "mult s-a schimbat România":
"Şi voi, acei ce ploaia iubiţi,/La noi, în Dristor, poftiţi!" Veţi trăi ploaia la proporţii diluviene!
Majoritatea primarilor generali şi de sector s-au ocupat de borduri, nu de canalizare: bordurile se fac uşor, deservesc clientela politică şi nu folosesc nimănui.
Cu canalizarea e mai complicat: ea se amână de la an la an, de la primar la primar, de la ploaie la ploaie...şi uite-aşa bucureştenii fac Boboteaza la Rusalii.
Cuminţi, primarii noştri se ocupă de borduri.
Fie-le bordura uşoară! (Vezi şi articolul meu publicat de Bobotează în 2010 şi intitulat Din cronica de haiducie a firmei ENEL. Ambele s-ar putea încadra la rubrica Din viaţa oropsită cetăţii.)
Astăzi, de Rusalii, a tras o ploaie în Bucureşti. A turnat cu găleata, spălând trotuarele de praf şi de căcat. Nu-i vorbă, spectacolul a avut şarmul lui şi nu ne plângem de ploaie, ea e binevenită oricând şi, pe natură, nu e bine să te superi. Personal, eu am fost prevăzătoare şi mi-am luat umbrela şi trebuie să ştii, cititorule, că umbrela nu face parte din categoria obiectelor pe care le iubesc. Nu m-am ataşat niciodată de ea şi nu comunicăm. Comunicare adevărată am cu calculatorul, cu ceasul deşteptător şi cu ceaşca de cafea. E dragoste curată, chiar dacă cu năbădăi, uneori, în cazul calculatorului. Toate trei m-au ajutat enorm: sunt împletite în viaţa mea; fără ele nu aş mai fi eu. (Vezi şi articolele mele Le réveille-matin, din 26 martie 2010 şi Cea mai bună băutură din lume, din 10 aprilie 2011)
Dar să ne întoarcem la ploaia noastră. Umbrela m-a servit şi nu prea, fiindcă oricum nu se putea ieşi din gura de metrou: pe străzi şuvoaiele curgeau râu şi nu se putea traversa fără să faci baie rece la picioare, apa trecând de gleznă.
Nu ştiu ce s-a întâmplat în Unirii, în Romană sau în Apusului, dar ştiu că în Dristor a fost di grande; şi în vara asta şi-n vara trecută. La fiecare ploaie zdravănă, bulevardul Camil Ressu la intersecţia cu Râmnicu-Vâlcea devine impracticabil, pradă puhoaielor. Nu degeaba sectorul 3 este supranumit "perla", sau "Veneţia", sau "Negoiţa Capitalei".
Doamna Udrea ar trebui să aibă grijă să priponească câte o gondolă la fiecare intersecţie a Bucureşcilor. "Micul Paris" interbelic a devenit "mica Veneţie". Jucător din fire, domnul Preşedinte ar putea să o ajute pe doamna Ministru în această acţiune; ştie cum se face, fiindcă dânsul a priponit multe ambarcaţiuni la viaţa dumnealui. Ne-am alege şi noi cu ceva de pe urma faptului că avem un preşedinte marinar.
"Şi voi, acei ce marea iubiţi,/La noi, la Constanţa, veniţi!"
Frumos, dar noi o să schimbăm un pic cântecul, căci "mult s-a schimbat România":
"Şi voi, acei ce ploaia iubiţi,/La noi, în Dristor, poftiţi!" Veţi trăi ploaia la proporţii diluviene!
Majoritatea primarilor generali şi de sector s-au ocupat de borduri, nu de canalizare: bordurile se fac uşor, deservesc clientela politică şi nu folosesc nimănui.
Cu canalizarea e mai complicat: ea se amână de la an la an, de la primar la primar, de la ploaie la ploaie...şi uite-aşa bucureştenii fac Boboteaza la Rusalii.
Cuminţi, primarii noştri se ocupă de borduri.
Fie-le bordura uşoară! (Vezi şi articolul meu publicat de Bobotează în 2010 şi intitulat Din cronica de haiducie a firmei ENEL. Ambele s-ar putea încadra la rubrica Din viaţa oropsită cetăţii.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu