PATIMILE DUPĂ ANDRONIC (V)

PATIMILE DUPĂ ANDRONIC (V) sau CÂND ALBĂ CA ZĂPADA ÎȘI PIERDE SCUTECELE, IAR MEDICII CARE AU ANALIZAT MATERIILE APRECIAZĂ CĂ SITUAȚIA E GRAVĂ ȘI CĂ ALBA TREBUIE NEAPĂRAT SCHIMBATĂ SAU CHIAR CERCETATĂ PENAL


     Această postare se referă la articolul lui Dan Andronic din Evenimentul zilei, episodul al XV-lea din serialul Noi suntem Statul, distribuit și de mine pe pagina mea de facebook, care conține cele mai grave dezvăluiri de până acum: suntem actori în lumi paralele; intr-una se acționează efectiv, dar secret, iar în cealaltă ne agităm, oferind o acoperire celor care acționează efectiv.
     Povestea - și odioasă, și fascinantă - începe în 1991, când Mircea Ionescu-Quintus înființează, fără să bănuiască probabil ce cutie a Pandorei deschide, Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție (SIPA), aflat în subordinea Ministerului Justiției. Oficial, SIPA se ocupa cu colectarea de date din sistemul penitenciar, strângând interceptări ale discuțiilor din celulele penitenciarelor, cât și delațiuni directe sau indirecte, prin provocatori, ale unor deținuți. Dar cum băieții sunt conștiincioși și inventivi, munca se extinde și se nuanțează, SIPA realizând dosare întregi despre cariera și viața privată a procurorilor și judecătorilor, mergând până la picanterii documentate din viața sexuală a magistraților. Vă dați seama ce comoară strângeau băieții acolo și ce copios putea fi folosită ea ori de câte ori vreun proces nu mergea bine, adică nu mergea cum trebuie. Noroc că existaseră oameni prevăzători care puteau extrage o informație de la dosar și... ”pac cu ea la Războiu'”. Nici politicienii nu au fost ocoliți de această cercetare, dar, în același timp, nimic nu-i oprește să cerceteze la rândul lor.
     Dan Andronic propune și o definiție subiectivă a SIPA:
          Arhiva SIPA este o fantomă a trecutului, folosită de politicieni, servicii de informații și alte persoane interesate pentru a obține ce doresc de la Justiție.
     Dar cum s-a ajuns la această încălecare rușinoasă a Justiției?
     Andronic sugerează că răspunsul trebuie căutat ”în chermezele SRI de la K2, seminariile cu tematică anti-teroristă servite judecătorilor de către cadre SRI, echipele mixte SRI-DNA, protocoalele secrete ș.a.m.d., care merită analizate.”
     Dar cum nu!
     Și când treaba mergea ca unsă, în 2006, Monica Macovei, ajunsă Ministră a Justiției, desființează SIPA, pe motiv că a făcut abuzuri și că Ministerul nu are nevoie de un serviciu secret.
     Dar așa o bunătate de serviciu nu putea să dispară pur și simplu: se strânseseră 3000 de dosare; 3000 de dosare, vă dați seama ce comoară?! Cine le deține ajunge Stăpânul inelelor și poate prinde în mreje pe cine-i place lui. Trai neneaco cu fundul pe dosare! Și unii spun c-ar fi mult mai multe... Ce romane s-ar putea scrie de-acolo! Problema e că, pentru a putea scrie și publica, trebuie mai întâi să intri la pârnaie; la România totul este strict reglementat și urmează un anumit dichis, ca la porțile Orientului.
     Dar lucrurile se mai și schimbă... În 2007 vine în fruntea Ministerului Tudor Chiuariu căruia nu-i miroase bine felul grăbit în care a fost desființat serviciul ăsta și cere o comisie de anchetă care să verifice modul în care doamna Macovei a dus la îndeplinire HG de desființare a SIPA. Intenția e bună și necesară, dar în 2008 Chiuariu pleacă și, în locul lui , vine Predoiu care stă până în 2012. Acesta preia comisia instituită de Chiuariu, o finalizează și face un raport, dar fără să sesizeze vreo instituție a Statului. Dar nici Statul nu întreabă de raport și nici nu se gândește să depună vreo coroană pe mormântul lui SIPA. Lucrurile rămân ca-n tren, în ciuda faptului că se-ntâmplaseră treburi halucinante: nicicând Statul mafiot n-a mers mai departe. Eu cred că nici nu se poate mai rău de-așa. Poate că Predoiu s-a speriat și el sau i s-a sugerat să tacă.
     Despre ce e vorba?
     Păi, multe dosare din cela întocmite de SIPA au fost fotocopiate, după care sustrase și probabil distruse pentru că NU au fost predate Arhivelor Naționale, cum se specifica în HG. Magistrații care făceau subiectul unor dosare ce au fost fotocopiate, sustrase și distruse au fost răsplătiți și avansați până la cel mai înalt nivel, fiindcă urmau să fie ascultători, pentru că ”produși ai celei mai bune selecții”, erau perfect șantajabili.
     Dan Andronic susține că poate dovedi ”oricând” cele avansate în articol. De această trebușoară de fotocopiere, sustragere și distrugere de dosare s-a ocupat o comisie instituită de Ministrul Macovei și formată din doar doi oameni discreți și de încredere, care au lucrat cu mâinile curate și nu au întocmit niciun proces-verbal referitor la fapta lor acolo, așa cum ar fi cerut totuși eticheta...
     Dar când oamenii sunt bine intenționați, au mâinile curate și știi bine că fac parte din echipa celor buni, a albilor, ce nevoie mai ai de forme și de etichete?! Totuși, mă gândesc eu în prostia mea că un cap măcar ar trebui să cadă, vorba lui Brucan!
     Cele două capete care s-au ocupat de această treabă, la ordinul expres al doamnei Macovei au aparținut judecătorului Cristi Danileț și procurorului Paul Dumitriu, șeful Corpului de Control al Ministerului Justiției, la acea dată. Cei doi sunt bine mersi și azi, chiar foarte bine. Și, în fond, toată lumea vrea să fie bine și magistrații să prospere, ceea ce s-a și-ntâmplat. Atâta doar că mai sunt și ciudățenii... Auzi dumneata poznă - Drace! - în anul de grație 2007, camerele de supraveghere instalate în incinta arhivei SIPA, camerele alea care trebuia să-i vadă pe Danileț și pe Dumitriu cum copiau cu drag dosarele nu i-au văzut!!! Nu au funcționat ele... Enigmatice și cuminți, s-au blocat pentru trei luni, cât să-și facă băieții treaba. Camerele au fost ascultătoare pentru că trăiesc în România și au fost montate de RASIROM, o firmă a SRI care, comentează Andronic, în stilul lui plat și răutăcios,trebuia să intervină și să le repare în cel mult 24 de ore... Auzi dumneata platitudine!
     Ei, aș! C-eșt' copil!?
     Și ancheta își reia cursul. 



     

DE VEGHE ÎN VREJUL DE ROȘII

                                   DE VEGHE ÎN VREJUL DE ROȘII

Motto: ”Doi culeg roșii și al treilea câștigă.”

Avem, în 2014, 14 candidați la Președinție. Dintre aceștia, doar doi au ales să aducă laudă tomatei: domnul Victor Ponta și doamna Monica Macovei.

Domnul Victor Ponta, într-un videoclip electoral, apărea culegând tomate și servindu-se, pentru aceasta, țanțoș, de un cuțit.

 Oare ce-o însemna tomata într-o campanie electorală?

Dacă e să ne luăm după o reclamă publicitară ”noi, roșiile, avem” un singur destin: bulionul.

Doamna Monica Macovei, contracandidata domnului Victor Ponta, într-un alt videoclip, îi explica părintește acestuia că nu așa se culeg roșiile, nu cu cuțitul, nu e natural. Roșia se rupe din vrej, de la cotor, și doamna Macovei și-a însoțit demonstrația cu fraza ”Uite măi, Ponta,  cum se culeg roșiile”, după care a mușcat cu poftă dintr-o tomată.

De remarcat că, indiferent cum sunt culese – manual sau cu unealta - , destinul roșiilor rămâne același: bulionul.

Explicațiile doamnei Macovei nu erau lipsite de tandrețe, erau adresate cumva ca unui fiu. Acest lucru nu a împiedicat-o pe doamna Macovei să fie inflexibilă cu ofițerul sub acoperire Victor Ponta, care a activat ca ofițer SIE în perioada 1997-2001, deși era procuror. Și din nou doamna Macovei sare și explică: ”Potrivit Constituției, Ponta, ca procuror, nu avea voie să fie și ofițer SIE, între cele două funcții existând o incompatibilitate. Incompatibilitatea este prevăzută la art. 132 alin. 2 din Constituția în vigoare, și la art. 131 alin. 2 din Constituția în vigoare între 1991 și 2003. Ponta și cei din SIE, care l-au recrutat pe Ponta încălcând Constituția, trebuie să răspundă.”

Darea în vileag a fost făcută fără menajamente, în plină campanie electorală și înainte de Ziua recoltei, cât să le stea roșiile-n gât, de Președintele țării, domnul Traian Băsescu. În sprijinul afirmației sale, domnul Băsescu a prezentat o hotărâre de guvern inițiată de Teodor Meleșcanu și semnată de Premier, care extindea protecția acordată ofițerilor și la cei care și-au încetat raporturile cu Serviciul. Domnia Sa a adăugat și fraza-cheie că aceasta HG nu a trecut și prin CSAT, cum ar fi trebuit, menționând că, dacă ar fi fost trecută, ar fi respins-o. Dar părintele statului de drept uită să ne spună de ce nu a sesizat Parchetul General încă din 2013, atunci când a fost dată această HG, fără avizul CSAT.

Ponta este prins rău de tot în vrejul de roșii și nu are decât un cuțit ca armă și roșiile înseși și nu poate să spună decât ce spun toți împricinații când sunt prinși cu tomata-n sac că adversarii mint. Mulți spun că lipsesc dovezi solide în sprijinul acestei vinovății. Și totuși, într-un articol foarte minuțios Ponta – ofițer acoperit SIE. Bombă sau petardă? Cine pierde și cine câștigă?  publicat în revista 22, doamna Andreea Pora pune punctul pe i: ”Singurul aspect care ar putea fi penal este acela că Hotărârea de Guvern din 2013 a fost trecută prin guvern și publicată în Monitorul Oficial fără avizul CSAT, care era obligatoriu fiind vorba de prevederi care vizau siguranța națională.

Ponta și-a pus semnătura pe acest document.”

Păi, nu? Păi, da!

Și, dacă Parchetul General sau Parchetul Militar ”este puțin probabil să se autosesizeze” (A. Pora), ce face, frate, ANI?

Vezi măi, Ponta, ce rău e să ți se toarne bulion în cap? Și, în cazul de față, e bulion cu parfum de adevăr, nu e făcătură, ca cele ce se servesc pe televiziunile subordonate Domniei Tale. Doamne, ce politicoasă sunt eu în acest articol! Nu că nu m-aș pricepe să schimb oricând registrul, dar liderul liberal, domnul Klaus Iohannis, ne-a cerut expres, pe facebook, să nu folosim durități verbale la adresa contracandidaților dumnealui. Rugămintea pare nițeluș bizară când vezi cât suc de roșii, ouă clocite și gunoaie se folosesc în incinta unor televiziuni la adresa liderului liberal, dar, dacă ăsta a fost consemnul, noi îl respectăm. Avem totuși câteva remarci de făcut.

ANI și câteva organe de presă ale dreptei (B1...) par mult mai pornite împotriva liderului liberal decât contra lui Victor Ponta. Este de notorietate procesul dintre ANI și Iohannis, în care liderului liberal i se reproșa că, fiind primar al Sibiului, a reprezentat orașul în Adunările Generale ale Acționarilor Societăților Apă Canal și Piețe. ANI a sesizat Justiția de incompatibilitatea creată. Până aici toate bune. Cazul s-a judecat la Curtea de Apel Alba-Iulia și Iohannis a fost declarat nevinovat, dar ANI face recurs, cazul ajungând la Înalta Curte de Casație și Justiție. La urma urmelor, ANI poate să facă oricâte recursuri dorește, dar aici avem o problemă cu această coincidență între campania electorală și recursul ANI. Pe de o parte, dacă Iohannis este, din nou, declarat nevinovat, aceasta se va întâmpla în mod sigur după alegeri, pentru că procedural nu este posibil să se judece până atunci, dar între timp reputația lui are de suferit, acest lucru fiind mult mai grav decât pare, întrucât îi prejudiciază imaginea ca om, dar și calitatea de candidat la Președinția României, dând posibilitatea adversarilor lui să invoce probleme cu Justiția și să insinueze tot felul de porcării cum ar fi că voturile pro Iohannis nu vor merge nicăieri, fiindcă va fi declarat incompatibil și, chiar dacă va câștiga alegerile, ele vor fi infirmate și repetate. Asemenea mizerii spuse seară de seară la televizor nu au cum să nu influențeze electori mai slabi de înger sau dezorientați. Și cei care varsă asemenea porcării știu asta. Dar lucrul cel mai grav e că și ANI știe asta. Și continuă să acționeze INJUST în numele Justiției. ANI însăși pune umărul la această făcătură. Și să nu susțineți că nu vă spune nimic faptul că fondatoarea ANI este chiar doamna Monica Macovei, înscrisă în cursa electorală de partea dreptei și, totodată, cea care se juca cu Ponta în vrejul de roșii: ”Uite măi, Ponta, cum se culeg roșiile”... Dar lasă, dragă, că știe și el. La făcături e mai priceput ca toți!

Justiția română, din adormită cum era până acum doi ani, a ajuns acum să prefere să condamne un nevinovat decât să scape din gheară un om care, oricum, n-a furat, n-a cerut și n-a luat mită. 

Problema a fost elucidată de Iohannis însuși: ”Procedural, pur și simplu, nu este posibil să se judece până în alegeri această speță, deci nu se va întâmpla absolut nimic până în alegeri. Doi: după alegeri, când se va judeca, eu stau, sincer, foarte-foarte liniștit, fiindcă în primă instanță am câștigat și am câștigat foarte bine procesul împotriva ANI, raportul lor a fost desființat total. Nu sunt în incompatibilitate, iar Inalta Curte nu va rejudeca speța, va verifica dacă atunci când s-a judecat la fond s-au respectat toate normele...” (s.n.)

Acest lucru îl știu prea bine adversarii domnului Iohannis și mai bine decât ei îl știe ANI. E foarte probabil că liderul liberal va fi din nou declarat nevinovat, dar, până atunci, vorbele otrăvite își vor fi făcut efectul și, atacat din toate părțile, domnul Iohannis nu ar avea motiv să stea chiar așa de liniștit. Fiindcă mai nimeni nu pare să ia-n seamă lămurirea dumnealui, deși e scurtă, cuprinzătoare și pe-nțelesul tuturor. O prostie metaforizantă spusă de altcineva făcea până acum înconjurul televiziunilor.

Dar are și domnul Iohannis atuul dumnealui și acest atu se numește fermitate. Omul șade ca o stâncă în mijlocul valurilor, convins că marea și vântul îl vor spăla de cojile-astea spurcate de roșii... Uite măi, Ponta, cum se lipesc roșiile de statuia asta nesuferită, venită de la Sibiu, dragă, să ne strice nouă bunătate de bulion...Auzi...?