Se afișează postările cu eticheta Celibidache. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Celibidache. Afișați toate postările

vineri, 30 noiembrie 2018

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!





                                   

         LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI, tuturor românilor de bună-credință, oriunde v-ați afla!
             Suntem la o zi mare: pe 1 Decembrie 2018, România împlinește 100 de ani de viață. Și nu a fost ușor! Trebuie să întâmpinăm cum se cuvine această zi!
         Ce poate fi mai frumos la o zi mare decât să ascultăm muzică; una care să ne meargă la inimă, să ne reprezinte, să comunice în locul nostru ceea ce simțim. Căci muzica este cel mai direct, mai expresiv și mai bogat limbaj. Se recomandă să spui LA MULȚI ANI cu o floare; eu aș zice că cel mai frumos este să spui LA MULȚI ANI cu o bucată muzicală, fiindcă sunetele ajung peste tot, ele nu pier niciodată, ne învăluie, știu cel mai bine să îmbrățișeze și exprimă ce simțim mai bine decât am putea noi s-o facem vreodată.
         Așadar, să ascultăm muzică!
         Vom începe cu Rapsodia I în La major de George Enescu, ce a răsunat sub cupola Ateneului, sub bagheta unui alt centenar - Sergiu Celibidache - ce ar fi împlinit, pe 28 iunie 2012, frumoasa vârstă de 100 de ani, și care, copil fiind, în 1918, a văzut cum s-a făcut România Mare. Sigur, ea s-a făcut mare cu sânge, mult curaj, mult sacrificiu, cu știința de a nu pierde oportunitățile, cu voința fermă de a ne aduna și de a însemna ceva împreună. Și acest ceva s-a numit România! În cinstea ei, am reascultat pentru voi Rapsodia I de George Enescu, îndrăgită și de Celibidache.
         La poziția a doua am avut l'embarras du choix, neștiind ce-mi place mai mult: Simfonia I, a III-a sau Poema română de același Enescu. Să nu uităm că acest ”prinț al viorii” a transformat muzica într-un balsam pentru răniții și victimele Primului Război Mondial, organizând concerte caritabile atât la București cât și în provincie. Am ales în cele din urmă Simfonia I în Mi bemol major, cântată la Sala Palatului de Filarmonica din München, condusă de un alt prinț al baghetei - Valery Gherghiev - la Festivalul internațional George Enescu din 2017. Se aude atât de bine că nici nu-ți vine să crezi că minunea s-a produs la Sala Palatului... Muzica e arta celor cu putere în mâini; o artă simplă, directă, dar care-și are magia ei și nu poate fi măsluită.
         Vom asculta apoi Balada pentru vioară și orchestră de Ciprian Porumbescu, care atât îi plăcea mamei mele... Îi dedic această înregistrare mamei mele, ce s-a prăpădit în toamna acestui an, în septembrie.  Mă voi gândi la ea de câte ori voi asculta Balada... Cenușa e ușoară ca notele.
         De la o astfel de celebrare nu putea să lipsească Grigoraș Dinicu, Lăutarul neamului, cu a sa Hora staccato. V-o propun și sub interpretarea lui David Garrett, pe care l-am admirat și anul acesta la București și care scoate de sub arcuș note pline de fantezie și ușor răsfățate, și sub interpretarea românului Gheorghe Zamfir, care oferă o Hora staccato transfigurată, esențializată, impregnată de tainele sufletului național pe care doar muzica le scoate la lumină.
         Vom încheia cu Dans țărănesc de Constantin Dimitrescu (1847-1928), de la a cărui stingere s-au împlinit anul acesta, pe 9 mai, 90 de ani. Am ales o variantă în care Dansul lui Constantin Dimitrescu se logodește, de aniversarea centenarului Marii Uniri, cu Ia românească, așa cum a văzut-o pictorul francez Henri Matisse, sub paleta căruia culorile apar mai proaspete și mai răsfățate.
          Ce să vă mai spun decât audiție plăcută și aniversare frumoasă! Muzica bucură, dar și consolează.  





duminică, 9 aprilie 2017

AIMEZ-VOUS BRAHMS?



                                            AIMEZ-VOUS BRAHMS?



            Le 3 avril nous avons commémoré 120 ans après la disparition de Johannes Brahms (1833-1897). Nous sommes en pleine année Beethoven (1770-1827: 190 ans après sa mort), Brahms et Lipatti (1917-1950: 100 ans après sa naissance).
            Nous les avons déjà célébrés sur ce blog, cette année. Mais, aujourd'hui, nous allons essayer de les célébrer tous les trois en même temps. Comment faire?
            Eh bien, nous allons écouter les valses quatre mains op. 39, no 1, 2, 5, 6, 10, 14 et 15 de Brahms avec Dinu Lipatti et Nadia Boulanger au piano. Nadia Boulanger (1887-1979) - pianiste, pédagogue, chef de chœur et d'orchestre vécut 92 ans. Elle aussi sera célébrée le 16 septembre, cette année, pour les 130 ans après sa naissance.
            Dinu et Nadia prennent rendez-vous encore une fois cette année 2017 pour jouer à quatre mains les valses de Brahms. Ils prennent rendez-vous encore une fois pour célébrer ce compositeur magnifique. C'est l'amour de Brahms qui les unit dans cette année spéciale.
            Mais le rendez-vous de Brahms n'est pas réussi sans écouter une symphonie et nous avons choisi la plus beethovénienne des symphonies de Brahms - la première - que Hans von Bülow avait nommée << la dixième symphonie de Beethoven>>
            Bülow - pianiste, compositeur et chef d'orchestre, le premier chef d'orchestre de l'Orchestre philharmonique de Berlin - est aussi le mari malheureux de Cosima, la fille de Liszt, qui allait le quitter pour Wagner, l'ami de Bülow; mais un vrai ami, vous savez, qui avait d'ailleurs beaucoup aidé Bülow dans sa carrière... L'amour est aveugle.
            Quant à Brahms, il aima sans espoir la pianiste et compositrice Clara Schumann, l'épouse de son ami Robert Schumann et l'enfant prodige de Friedrich Wieck, le célèbre professeur de piano dont les bénéficiaires furent, parmi autres, sa fille, Clara, Robert Schumann et Hans von Bülow. Wieck s'opposa violemment au mariage de Clara avec son élève R. Schumann, pour protéger la carrière de sa fille, mais en vain... L'amour est aveugle.
            Quelle époque, cher lecteur, quels musiciens, quelles passions, quelles histoires d'amour...!
            Nous allons écouter la Symphonie no 1, op.68 en ut mineur de Brahms avec le Roumain Sergiu Celibidache (1912-1996) à la tête de l'Orchestre philharmonique de Munich. Cette année, le 28 juin, nous allons célébrer 105 ans après la naissance de Celibidache.
            Donc, l'année 2017 est l'année des fêtes musicales. Nous allons tâcher d'être à la hauteur de la situation.