CE ZI! ALEGERI PREZIDENȚIALE ÎN FRANȚA 2017 sau AVEM CUMVA UN MESSI
ÎN POLITICĂ?
Astăzi, 23 aprilie 2017, au fost alegeri prezidențiale în Franța. Rezultatele primului tur de scrutin arată în felul următor:
Emmanuel Macron - 24%
Marine Le Pen - 22%
François Fillon - 20%
Jean-Luc Mélenchon - 20%
Benoît Hamon - 6%
E. Macron este candidatul formațiunii politice En Marche, fondată din mers în luna aprilie 2016, cu doar un an în urmă - un fel de Uniunea Salvați Franța - de chiar candidatul ei de-acum, pe-atunci Ministrul Economiei, Industriei și Informatizării în cabinetul Valls. Este partidul cel mai proeuropean de pe eșichierul politic francez, titulatura sa completă fiind Asociația pentru înnoirea vieții politice (L'Association pour le renouvellement de la vie politique).
Valorile revendicate sunt: atașamentul declarat la U.E. și la mondializarea economică și politică, adaptarea economică a Franței la liberalism/neoliberalism și mondializare, adeziune proclamată la ideea progresistă în paralel cu respingerea oricăror forme de tradiționalism și voința declarată de a moraliza, scărmăna și moderniza viața politică. Pentru popularizare s-au folosit largement rețelele sociale.
Seamănă a partid produs în eprubetă, cu tată bancher multinațional și măicuță unionistă de largă circulație. Rețeta internaționalistă a acestei formațiuni nu mai are nevoie de prezentare. În România avem și noi un astfel de partid la fel de nou, la fel de... internaționalist.
Vestea și mai proastă este că pe locul doi, intrând în turul doi al scrutinului, se află pentru a doua oară în istoria sa, Frontul Național. Jean-Marie Le Pen se situase în 2002 după Jacques Chirac cu 17% din voturi. Fiica lui, Marine Le Pen, a crescut la 22% și ocupă tot locul doi, mergând în al doilea tur de scrutin.
Se spune că francezii sunt un popor inteligent. Ei bine, anul acesta nu au fost. Ce nu-mi place deloc, dar deloc este opoziția mult prea fermă între cele două partide primele clasate. Marine Le Pen promite francezilor închiderea granițelor în fața migranților și nici mai mult nici mai puțin decât ieșirea Franței din U.E., cât să se răsucească în mormânt Robert Schuman, în mormântul de la Saint-Quentin de Scy-Chazelles, înconjurat de drapelele Uniunii Europene, Franța fiind țară fondatoare a U.E.
Această opoziție mult prea fermă, obținută prin vot, nu este deloc, dar deloc un semn bun. Dacă aș fi adepta, cum altfel decât entuziastă, a formațiunii En Marche care, ca toate partidele cu vocație internaționalistă este susținută de cele mai multe fețe hlizite (e unul din darurile de la ursitoare, când s-au strâns ele în jurul eprubetei), aș fi suficient de deșteaptă să-mi dau seama că nu e motiv de bucurie în sânul ” dulcei Franțe”.
Deci francezii au fost deștepți când au ieșit la vot în număr mare - 81% - simțind importanța momentului, simțind Europa la răscruce. Bravo!
Francezii au fost inteligenți și când au făcut un vot echilibrat, împingând alegerile în turul doi, ceea ce, în condiții normale, lasă timp de respirație și reflecție.
Dar francezii au fost proști când au votat majoritar pentru două formațiuni politice extremiste: una pro Europa fără nicio obiecție și alta total împotrivă, mergând până la ieșirea din UE. La turul de scrutin din 7 mai va ieși Macron. În cazul în care Macron și formațiunea sa, înrudită cu Partidul Socialist - perdantul absolut al Prezidențialelor - vor dezamăgi, situația poate bascula în favoarea lui Le Pen și atunci se anulează oribil de brutal toată deschiderea forțată de acum. Ar fi fost mult mai preferabil ca finala să se joace între Emmanuel Macron (pro Europa) și François Fillon (pro Franța) sau, cazul ideal după părerea mea, între Jean-Luc Mélenchon (stânga pro Franța) și Fr. Fillon (dreapta pro Franța). Dacă ne uităm pe primii doi clasați, observăm că stânga și dreapta au contat mai puțin, francezii votând prin prisma opoziției naționalism>europenism. De cealaltă parte, pe care o putem numi Franța first, Mélenchon și Fillon, fără să anuleze nicidecum deschiderea europeană, ar fi pus presiune pe Uniune
în sensul acordării de drepturi sociale, implicării maselor în decizii și stopării liberalismului brutal (Mélenchon) sau în sensul respectării specificului și tradițiilor franceze și promovării liberalismului în fața neoliberalismului internaționalist (Fillon). Dar UE e birocratică, impersonală și brutală. Adepții ei, vrând să fie siguri de victorie, l-au lucrat, după cum vom arăta mai jos, pe reprezentantul dreptei cel mai bine plasat - Fr. Fillon - îngroșând voturile lui Macron și aducând-o pe Le Pen pe locul doi, care Le Pen nu reprezintă niciun pericol pe termen scurt, dar este o mare amenințare pe termen lung, timpul, prin erodarea sistemelor, lucrând în favoarea ei. Vreau să spun că francezii s-au lăsat manipulați și aici au fost proști.
Interesant este J.-L. Mélenchon, susținut de partidul La France insoumise, adică Franța nărăvașă și nu ”Franța nesupusă”, așa cum delicios de școlărește, conformist și idiot au tălmăcit armatele de ziariști acoperiți și descoperiți și de traducători ieșiti disciplinat din înaltele școli soroșiste.
Franța nărăvașă s-a născut din pulpa Partidului de Stânga (le Parti de Gauche - PG).
Programul electoral al lui Mélenchon atrage atenția prin cel puțin trei puncte: 6,7 și 9.
Punctul 6 prevede dreptul cetățenilor de a-i revoca pe aleși prin referendum, dacă aleșii nu fac treabă sau se țin de fapte de corupție.
Punctul 9 ne este foarte drag nouă, celor care trăim doar din muncă profesională, fără să avem talente sus puse care să ne ajute să fim răsplătiți pentru... importanța socială a muncii depuse. El prevede ca SMIC-ul (salaire minimum interprofessionnel de croissance), sau, mai pe românește, salariul minim garantat să ajungă la 1326 de euro net pentru 35 de ore de muncă săptămânale, instaurate deja de Legea Aubry.
Proiectul cel mai îndrăzneț mi se pare cuprins în punctul 7 al programului și vizează protejarea bunurilor și serviciilor publice de liberalizarea galopantă. Privatizându-se ele, și prețul lor liberalizându-se, serviciile publice nu mai sunt de fapt publice. Colectivitățile locale sunt forțate să renunțe la misiunile de serviciu public în care erau implicate și să asiste neputincioase la dezastrul social și uman pe care uneori concurența îl generează. Și dacă se privatizează apa, energia, transporturile, sănătatea și banii, adică băncile, Statul ce mai face?
Prin astfel de reforme ale Statului își propune Mélenchon să conducă Franța spre cea de-a 6-a Republică, după care el și-ar da demisia întrucât punctul țintit ar fi lovit. Din păcate Franța nu s-a uitat nici la stânga, nici la dreapta; s-a uitat mai mult în pământ sau peste gard...
Dar vedeta incontestabilă a acestor luni care au precedat scrutinul a fost François Fillon - candidatul formațiunii Les Républicains, urmașa Uniunii pentru o Mișcare Populară (UMP) - și nu atât el cât soția sa, prea blânda doamnă Penelope Fillon, englezoaică de origine, din Țara Galilor, unde a studiat, la Universitate, franceza și germana, și apoi Dreptul în Franța, ca și François. Așa s-au cunoscut, ea de religie anglicană, dar trecând la catolicism după căsătorie. A avut împreună cu François cinci copii, nu a profesat niciodată ca jurist și îi place în timpul liber să se ocupe cu creșterea cailor. Penelope Fillon a devenit protagonista a ceea ce s-a numit Afacerea Fillon sau Penelopegate.
Povestea începe clasic printr-un articol de presă, în cazul acesta semnat de Fabrice Lhomme et Gérard Davet, doi ziariști de la Le Canard enchaîné, publicat la sfârșitul lunii ianuarie 2017. Din articol aflăm că doamna Penelope Fillon, în calitatea sa de asistentă parlamentară a soțului, dar și a supleantului acestuia Marc Joulaud, ar fi fost remunerată cu 500 000 de euro brut în perioada 1998-2007 și în anul 2012. Până aici nimic nou sub soarele Franței, unde nu există nicio lege care să le interzică demnitarilor angajarea rudelor la cabinetele lor. Doar că dezvăluirile Raței nu se opresc aici. Lhomme și Davet declară că ar fi stat de vorbă cu o asistentă a lui Joulaud și că aceasta ar fi mărturisit à propos de Penelope: <<Je n'ai jamais travaillé avec elle, je n'ai pas d'infos à ce sujet. Je ne la connaissais que comme femme de ministre.>>
In chiar aceeași zi în care apare articolul, Parchetul Național pentru Finanțe (le Parquet National Financier) deschide o anchetă preliminară pentru deturnare de fonduri, abuz asupra bunurilor obștești și tăinuirea unor astfel de delicte.
A doua zi, Fr. Fillon contestă că acele slujbe ale soției ar fi fost fictive și tot atunci niște colaboratori ai săi și ai Penelopei lămuresc presa că <<c'est fréquent que les conjoints soient collaborateurs à gauche comme à droite. Elle (Penelope) a toujours travaillé dans l'ombre, ce n'est pas son style de se mettre en avant.>>
Si acum , cititorule, hai să plecăm de la prezumția de vinovăție, de VINOVĂȚIE deci: admitem că Penelope Fillon ar fi furat din banii publici și că acest lucru s-a întâmplat pe o perioadă foarte lungă, de 10 ani, fără ca nimeni - nici presă, nici Justiție - să se sesizeze. Dar te-ai uitat și dumneata în ce an începe Afacerea? - 1998!!! Au trecut de-atunci aproape 20 de ani! 20 de ani de când Parchetul Național trăiește cu această fraudă măricică, fără să se sesizeze sau să fie sesizat. Fapta teribilă a denunțului unui act de hoție se produce abia după 20 de ani și taman când soțul presupusei infractoare își depune candidatura pentru președinția Franței?!? Și asta încă n-ar fi fost nimic, Justiția putea să doarmă liniștită în continuare, dacă acel candidat n-ar fi fost și foarte bine plasat în lupta electorală și dacă, prin idealurile lui tradiționaliste, patriotice, catolice nu ar fi amenințat oarecum o viziune foarte rigidă și inebranlabilă asupra Europei unite. Fiindcă altfel nu se explică cum, în 20 de ani, nu a văzut nimeni, dar nimeni ce furt se coace acolo!
Dar Rața atacă din nou: fix pe 1 februarie 2017 se uită iar peste cifre și i se pare că Penelope Fillon nu a prejudiciat Statul francez doar cu 500 000 de euro în 10 ani, ci cu 813 440 de euro brut, la care se adaugă o nouă sumă de 84 000 de euro brut vărsați de Statul francez la doi dintre cei cinci copii ai cuplului Fillon (”famelie mare, renumerație după buget...”), Charles și Marie, între 2005 și 2007, când tatăl lor era senator și, în consecință, ei ajunseseră asistenți parlamentari.
Tot pe 1 februarie Fr. Fillon acuză o lovitură de Stat instituționalizată (<<un coup d'Etat institutionnel>>) inițiată împotriva lui de forțele de stânga. Asta nu împiedică Justiția să înceapă urmărirea penală pe numele lui Fr. Fillon pe 14 martie 2017.
Punct țintit, punct lovit! Electoratul dreptei e vraiște. Macron se îngrașă electoral. E cunoscut cazul celor 11 foști miniștri de-ai lui J. Chirac, susținători ai lui Fillon, oameni cu influență, care trec de partea lui Macron. Sistemul joacă dur și o face pe față. De cine ar mai trebui să se ferească? Mai sunt doar trei categorii de oameni: ai lor, naivii și adversarii.
Indiferent ce greșeli a făcut omul politic, cazul Fillon rămâne ca un exemplu clar de amestec al puterii judecătorești în sfera legislativului, cu scopul deturnării rezultatului unor alegeri prezidențiale. Avem în sprijinul acestei afirmații mărturiile mai multor juriști reputați.
Așadar, un avocat celebru, Eric Dupond-Moretti spune că separarea puterilor legislative și judecătorești interzice Parchetului Național să facă o astfel de anchetă. El se mai întreabă și de ce Parchetul nu a extins ancheta pentru a afla și cine a transmis procesele-verbale celor doi jurnaliști ai Raței. Întrebare retorică! Nu vom ști niciodată.Denunțătorul poate beneficia de înțelegere, dar trebuie cunoscut pentru a face lumină în caz.
Plecând de la acuzația lui Fillon de ”lovitură de Stat instituționalizată”, treisprezece juriști reuniți pe o platformă denunță aceeași procedură ilegală: încălcarea separării puterilor în Stat - <<les faits allégués contre le candidat n'entrent pas dans les chefs de compétence du PNF.>> Printre aceștia Anne-Marie le Pourhiet, specialistă în drept constituțional, afirmă că PNF nu avea niciun drept să declanșeze ancheta și că <<l'idée de faire intervenir le juge pénal dans la façon dont un représentant de la Nation organise l'exercice de sa fonction est une nouveauté parfaitement soudaine.>> si că nu există nicio lege care să reglementeze <<le choix, le temps, le lieu, la quantité et les modalités de travail des collaborateurs parlementaires>> si ca <<le contrôle de ces pratiques relève du seul Parlement, comme elles relèvent de l'entreprise dans le monde du travail ou du chef de service dans la fonction publique.>> Anne-Marie le Pourhiet conchide că, în acest caz, judecătorul Parchetului a vizat în mod deliberat un candidat bine plasat în cursa prezidențială.
Mărturisesc că eu am urmărit la televizor, pe TV5, alegerile primare din Franța și că îl vedeam deja pe Fillon Președinte.
Să fim bine înțeleși! Fillon a făcut greșeli. DAR NICIUNA DINTRE GREȘELILE LUI NU A FOST NOUĂ SUB CERUL FRANȚEI. Diferența e că doar în cazul lui s-a procedat la urmărire penală pentru acel tip de greșeli. Mai dăm un exemplu, amuzant, de această dată.
Trebuie spus că Franța nu e chiar campioană în lupta împotriva corupției și că uneori poți culege de acolo exemple de un pitoresc nebun, care surclasează situația din România.
Așadar, când era premier, Fr. Fillon a semnat o circulară prin care le interzicea miniștrilor săi să accepte cadouri câtă vreme se află în exercițiul funcțiunii guvernamentale.
Ei, să faci ce zice popa, dar nu ce face el! Presa franceză relatează cu poftă nedisimulată cum Fillon ar fi primit cadou țoale de lux constând în costume, pulovere, blazere, dar și ceasuri de firmă. Din trei costume, două le-ar fi dat înapoi, pe unul l-a oprit. Ceasurile i-au plăcut atât de mult că le-a oprit pe toate... Ei, și dumneavoastră! Nu vă grăbiți să-l judecați! Aflați că socialiștii Fr. Mitterrand și Pierre Moscovici nu erau mai breji și tot cu țoale de lux și ceasuri scumpe erau momiți. Și d-aia n-a ajuns Moscovici deputat european, vice-președinte al Parlamentului Europei și Comisar european din 2014! A plecat cu ceas la mână din Franța și, de când e în Parlamentul Europei, s-a mai procopsit cu două-trei...
Dar știi ceva, cititorule? E indulgentă Justiția franceză. Păi, la noi, pentru un costum de haine și un ceas, dacă nimerești pe mâna unei Codruțe, Livia sau Cameluțe, primești șase ani cu executare. Păi - caz autentic - o bătrână care a dat șpagă la doctor o găină și doctorul incoruptibil, cum sunt toți doctorii din România, a turnat-o pe babă la Procuratură (probabil că el se aștepta să-i dea o ogradă întreagă de păsări) a luat patru ani cu executare!!! Ei, așa ceva n-ai să vezi în Franța și nicăieri în lumea civilizată: un cod penal scos din buric, în timp ce intelectualii noștri au pretenții mai mari de la penali decât de la oamenii legii!
Dar să ne întoarcem în Franța că e mai vesel acolo. Vezi dumneata, mulți s-au procopsit cu costume de haine și ceasuri și, cu toate acestea, doar Fillon a fost dezbrăcat de costum, de izmene, de blazere... L-au lăsat pe om în p... goală (am vrut să spun pielea...ei, și dumneata!) în plină campanie electorală. I-au luat și ceasul ca el să piardă startul în campanie. Asta a fost miza și le-a ieșit ca la carte: francezii s-au lăsat manipulați, cocoșul galic a cocricat atrăgător pentru unii... Deși tenace și bătăios, Fillon a pierdut cursa.
***
Pe 23 aprilie 2017, la Madrid, de această dată, s-a mai jucat ceva deosebit de important: El Clasico între Real Madrid și FC Barcelona. De data asta au câștigat preferații mei, catalanii, care, fără Neymar în echipă, s-au impus cu 3 la 2 pe teren advers. Au marcat, în ordine: Messi, Rakitic și iar Messi. Messi, acest argentinian cu față de indian, este un geniu al fotbalului: joc inteligent, dar și șut puternic!
Unde găsim un Messi printre politicieni?!?
