AIMEZ-VOUS ROSSINI?

Bien entendu! Il incarne la joie de vivre à son apogée!
Gioacchino Rossini est né le 29 février 1792 à Pesaro, aux Etats pontificaux, à ce moment-là. Cette année nous célébrons 225 ans après sa naissance. Mais 1792 était une année bissextile, tandis que 2017 ne l'est pas.
Alors, comment faire? Comment le célébrer?
Je pense qu'un bon vivant tel Rossini, amoureux de la bonne chère et des jolies femmes peut être fêté n'importe quand à travers l'année. Et comme aujourd'hui c'est samedi 29 avril, je crois que c'est très bon pour une fête; une fête au double sens du mot: on se régale en écoutant une musique ravissante qui donne la pêche.
Vous savez ce que Rossini a écrit?
Vous connaissez très bien Le Barbier de Séville, La Pie voleuse, Guillaume Tell, L'Italienne à Alger La Pierre de touche, etc., mais vous ne saviez pas qu'il avait écrit également un livre de cuisine et qu'il n'avait pleuré que trois fois dans sa vie.
Eh bien, cher lecteur, une fois, cela est advenu au cours d'une promenade en bateau lorsqu'une sacrée dinde truffée est tombée à l'eau!
Malheur aux gourmands!
Malgré ça, le festin continue! Vous allez écouter l'Ouverture à La Pie voleuse (La Gazza ladra), avec Claudio Abbado à la tête de Wiener Philharmoniker, l'Ouverture au Barbier de Séville, avec Riccardo Muti au pupitre de l'Orchestre symphonique de Philadelphie et, après ça,  commencent les airs et tout le monde attend l'Air de Figaro que bien des barytons ont chanté et... j'ai choisi qui? Devinez!
J'ai choisi pour vous un Russe extraordinaire, chanteur remarquable et bel homme - Dmitri Hvorostovsky. Il chante avec l'Orchestre symphonique de Montréal, ayant à sa tête Charles Dutoit, ce chef d'orchestre aux yeux très vifs. C'est une heureuse rencontre: <<Dutoit est un chef d'orchestre avec qui tous les chanteurs rêvent de se faire entendre>>, racontait Hvorostovsky. Pour ceux qui ne le savent pas, Ch. Dutoit est le deuxième époux de la pianiste Martha Argerich. Ils vont faire équipe, ils vont se faire entendre ensemble encore une fois cette année, à Bucarest, au Festival Georges Enesco. A cette occasion, les plus chanceux des Roumains vont les voir. La musique (ré)unit les gens. Malheureusement, Hvorostovsky s'est retiré de l'Opéra depuis deux ans pour se soigner et traiter une tumeur au cerveau. Il donne encore des récitals et on pense à son retour triomphal à Paris, en 2016, au Théâtre du Châtelet.Il est possible que la musique et la bonne humeur aient raison de la maladie.
Enfin, pour la bonne bouche, j'ai gardé l'Air de Figaro avec Placido Domingo et toujours Placido Domingo, dans une vidéo, comme Figaro et comme le comte Almaviva à la fois.
 

ASTĂZI E ZIUA MEA

        Astăzi, 4 ianuarie, (avem și Guvern) e ziua mea. Avem și Guvern, avem și dezvăluiri incendiare despre o Justiție independentă doar 4,9%. Nu știu ce va face PSD-ul cu această Justiție, dar știu că va putea să invoce oricând o foarte grea și pătată moștenire; fără ghilimele. Vă mai aduceți aminte - cei cu memorie adevărată și care nu e de vânzare, chiar dacă banul e ochiul promovării - de așa-numitul ”protest al ghilimelelor”, de pe vremea plagiatului lui Victor Ponta? Ce circ! Ce mascaradă! Ce nerozie! Nimic nu pute mai rău ca dubla măsură!
        Să fim serioși! ÎN ROMÂNIA - STAT MAFIOT - NU A CONTAT NICIODATĂ PROBLEMA PLAGIATULUI! Poate doar pentru grupul G.R.A.U.R., de la Cluj. În România nu a contat decât cine e plagiatorul și ce grupare îl revendică; cine sunt cei care se răfuiesc și cine ia gâtul celuilalt.
        Ponta - ce-i al lui e al lui - știe să copieze. Dar ce te faci cu Apud  și Makam?!? Ministrul tehnocrat Tobă nu știe nici măcar că apud este prepoziție. În mintea lui de tehnocrat ultrașcolit, produs al celei mai bune selecții,  Apud este animat uman, autor de studii juridice, numai bun de trecut la bibliografie, că prea îl citează toți: peste tot nu vezi decât apud...apud... A avut și tupeul cretin să-i reclame pe profesorii din CNATDCU care i-au retras doctoratul, iar Kovesi - Fecioara de la Medias - a aprobat anchetarea cazului in rem; ceea ce nu aprobase pentru Afacerea Hexi Pharma a aprobat acum, cu doar câteva zile înainte să se judece propriul ei plagiat. Să fi fost politică de intimidare, amenințare mafiotă sau simplă coincidență...?!? Dar a fost urââât!... Și puțeaaa...! Dar lor le place. Ei zic că e mai bine așa decât război. Vestea bună este că pacea rahatului acoperit e amenințată și că, uneori, războiul poate fi purificator! Și nimeni n-a ieșit în stradă atunci  să demonstreze pentru... ghilimele. Că doar n-or fi proaste ghilimelele să iasă în stradă neplătite... (Nu sugerez, în niciun caz, că plata se face direct. O, nu! Plata se face în workshop-uri în străinătate pe banii lui tata Soros, în oferte de muncă, una mai grasă decât alta, și în tot felul de posibilități de îmbogățire a CV-ului.)
        Dar să ne întoarcem la tehnocratul Apud Tobă. Ați văzut ce CV are? Are un CV uluitor, pe bune! Poate ne va explica vreodată cineva - vorba d-lui Președinte Iohannis - cum a fost posibil, în România momentului, ca un om atât de prost să aibă un CV atât de briliant.
        Glumesc. Știu foarte bine că nimeni niciodată nu ne va explica aceasta... C-eșt' copil?
        În Statul mafiot - știe toată lumea - lucrurile se presupun, niciodată nu se spun pe nume și, cu atât mai puțin, se explică.
        Dar gata cu elitismul...
        Astăzi e ziua mea. Tuturor celor care v-ați amintit de mine, vă mulțumesc și, la rândul meu, prietenilor de pe facebook vă fac tradiționalul, deja, dar muzical. Sperăm ca 2017 să fie un an bogat în evenimente, fără blocaje, chiar dacă ascut tenacitatea, și să nu ne plictisim, pentru că, muzical, e foarte marcat! Suntem într-un an Beethoven (1770-1827) - 190 de ani de la trecerea în eternitate, un an Brahms (1833-1897) - 120 de ani de la moarte, un an Ravel (1875-1937) - 80 de ani de la dispariție... Și vor fi și alte comemorări, cu nimic mai prejos.
        Astăzi vom sărbători memoria lor și îmbătrânirea mea cu Wiener Philharmoniker -  cum am făcut și anul trecut -  ascultând Concertul no 5 - Imperialul - de Beethoven, Dansul ungar no 1 de Brahms, la pupitru cu același Claudio Abbado, și Boleroul de Ravel, într-o coregrafie de Maurice Béjart, cu Maya Plisetskaya. Sper să vă placă.