FESTIVALUL ENESCU 2017 (I)

                             

         Orchestra Națională Rusă!

         Mi-am început bine săptămâna, Russian National Orchestra fiind o orchestră foarte bună, cu care ne întâlnim destul de des și pe Mezzo, acest canal de televiziune foarte iubit figurând și printre sponsorii festivalului Enescu. Programul pe care Orchestra Națională a Rusiei, aflată sub bagheta maestrului Horia Andreescu, l-a prezentat la Sala Palatului a fost seducător: a început în forță cu muzica baletului Estancia, scrisă de argentinianul Alberto Ginastera. A fost un deliciu. Ar fi fost frumos ca la repetiții să se fi lucrat și cele patru dansuri ale Estanciei, care, în seara concertului, să fie proiectate pe ecranul ce există în spatele orchestrei și care a servit vineri la Oedipe cu niște imagini deloc sugestive, deloc cine știe ce... Așa ar fi fost frumos: să fi avut și muzică, și dans, cu proiecții pentru dans, cum se face la Viena, în cadrul concertului de Anul Nou.

         Programul a continuat cu Aria și Scherzino pentru vioară și orchestră de George Enescu, solist fiind Vadim Repin, care a cântat și Concertul pentru vioară și orchestră de James MacMillan, concert ce s-a auzit extraordinar, conturând o seară greu de uitat.

         După pauză am ascultat, nu se putea altfel, Ceaikovski. Și nu doar rușii cântă Ceaikovski. Și Mahler, și Ceaikovski sunt foarte iubiți și cântați în ultima vreme, sunt foarte prezenți și în festival spre satisfacția mea care-i ador.

         S-a cântat Simfonia a V-a în mi minor care îmi place foarte mult și pe care m-am bucurat s-o reascult. Cum s-a auzit? Ei, s-a auzit mai răstit așa, mai scrâșnit, acuratețea nu a fost maximă, dar la cât este Ceaikovski de iubit și la cât este de cântată această superbă simfonie este absolut normal să fi auzit la viața noastră versiuni mai bune.