Duminică, 10 septembrie,
neavând bilete la concerte, am încercat, în revanșă, o experiență minunată,
ascultând mai toate programele pe România Muzical. Dacă prindeam bilete la
Gergiev, ratam tot restul, având în vedere drumul și pregătirea pentru concert,
pe când așa am ascultat aproape tot. Mi-am început ziua la Sala Radio, cu
compozitori ai secolului XXI. Concertul a fost susținut de Filarmonica Moldova
din Iași, condusă de Adrian Petrescu. Eu am prins Triptic
pentru
orchestră simfonică de Adrian Pop, care mi s-a părut o bijuterie, o ”mică
capodoperă”, cum ar fi spus George Călinescu, și piesa simfonică Era,
de Magnus Lindberg, care vine din țara lui Sibelius, absolvent al Academiei
Sibelius din Helsinki.
La
ora 16.30, la Ateneu, a fost Orchestra de cameră din Lausanne, condusă de
Joshua Weilerstein, pe care am ascultat-o și sâmbătă, 9 septembrie, cu sonata Battaglia
à 10 de von Biber, Șostakovici cu
Concertul nr. 1 pentru pian, trompetă și orchestră în do minor și Simfonia nr.3
în mi bemol major, Eroica, de
Beethoven, solist la pian fiind Mihai Ritivoiu, laureat al Concursului Enescu,
ediția 2011.
Programul
serii de duminică a avut aceeași structură: o lucrare mai scurtă, urmată de un
concert și o simfonie de largă respirație. El a debutat cu Simfonia de cameră
pentru 12 instrumente soliste de G. Enescu, Concertul nr.2 în sol minor pentru
vioară și orchestră de Prokofiev și Simfonia nr.40 în sol minor de Mozart, pe
care o găsiți și pe blogul meu la data de 27 ianuarie 2016, când am sărbătorit
260 de ani de la nașterea lui Mozart, cu Herbert von Karajan la pupitrul
Filarmonicii din Berlin. Orchestra de cameră din Lausanne a interpretat cu
acuratețe și sensibilitate Simfonia nr.40, supremația lui Mozart fiind
recunoscută de dirijorul Joshua Weilerstein care a declarat într-un interviu:
”De fiecare dată când ascult Mozart mă întreb cum ar mai putea asculta cineva și altceva.”
Sincer
și cuprinzător: unde calcă Zeul, greu mai poate pune talpa un simplu muritor.
Dar
momentul de vârf al zilei a fost la Sala Palatului, unde publicul s-a întâlnit
pentru a doua zi consecutiv cu Orchestra filarmonică din München, avându-l în
fruntea ei pe ultracharismaticul Valery Gergiev, artist al poporului, dirijor principal
al Teatrului Mariinsky din Sankt-Petersburg din 1988, director artistic al
aceluiași teatru din 1994 și director general din 1998, cetățean de onoare al
orașelor Sankt-Petersburg, Lyon, Toulouse, director muzical al Filarmonicii din
München: un neobosit!
Numele
său se leagă de Teatrul Mariinsky pe care l-a modernizat și extins. În mai
2013, s-a inaugurat cu mare fast a doua sală a teatrului - Mariinsky II, având
2000 de locuri, o scenă de 1000 de metri pătrați și acustică foarte bună. În
fosa spațioasă încap și 120 de instrumentiști. Spectatorii văd toată scena
perfect de oriunde ar sta! Toate acestea nu s-ar fi putut face fără o finanțare
solidă care s-a obținut și cu sprijinul președintelui Vladimir Putin, cu care
Gergiev e prieten de peste 20 de ani. În fond, fără relații, fără cultul
prieteniei și al onoarei, nu poți să faci nimic.
Anul
acesta - 2017 - Valery Gergiev a fost ales să dirijeze concertul tradițional de
la Paris, din 14 Iulie, desfășurat în Champ-de-Mars.
Născut
pe 2 mai 1953, a avut timp să îmbătrânească, dar știți ce filozofie de viață
are? El zice așa: că ” marii dirijori sunt precum vinul - mai bun când se
învechește.”
Valery
Gergiev nu se menajează. La București a venit cu un program amplu și dens,
cuprinzând Simfonia nr.1 în mi bemol major de George Enescu, simfonie
emblematică pentru marele compozitor, Eroica
enesciană (se cântă Enescu și la Mariinsky), Conertul nr.1 pentru violoncel
și orchestră în la minor de Saint-Saëns și Suita simfonică Șeherezada de
Rimsky-Korsakov: un program încântător.
La violoncel a evoluat Andrei Ioniță - 23 de
ani - laureat cu aur la Concursul Ceaikovsky din 2015, un beneficiar al
calităților de maestru și îndrumător ale lui Gergiev. Concursul este patronat
de Președintele Rusiei, Vladimir Putin, care îl numește pe Gergiev președinte
al Comitetului de organizare. Gergiev a avut un rol și în promovarea sopranei
Anna Netrebko, căreia i-a deschis ușile Teatrului Mariinsky. Tot aici s-au format, și tot sub bagheta lui, Olga Borodina, Dmitri Hvorostovsky, Mikhail Petrenko, dar și violoniștii Maxim Vengerov și Vadim Repin. Primul va evolua la Ateneu pe 24 septembrie, iar pe cel de-al doilea l-am ascultat deja cântând cu Orchestra națională rusă, sub bagheta maestrului Horia Andreescu.
Andrei
Ioniță a oferit și un bis: Lebăda din
Carnavalul animalelor de Saint-Saëns,
care se cântă și separat.
Programul
Filarmonicii din München s-a încheiat cu preferata mea - Suita simfonică Șeherezada de Rimsky-Korsakov.
Totul
în program a avut vigoare și farmec și a dovedit că pasiunea și imprevizibilul
nu exclud desăvârșirea.
Dar
încântarea nu s-a oprit aici. Seara târziu, la 22.30, Camerata Salzburg,
avându-l ca dirijor și solist pe Pinchas Zukerman ne-a delectat cu Balada pentru
vioară și orchestră, compusă de Enescu la vârsta de 13 ani, o adevărată ”gură
de rai”, urmată de alte două piese foarte cunoscute și emoționante: Concertul
nr.5 în la major pentru vioară și orchestră de Mozart și Simfonia a V-a în si
bemol major de Franz Schubert (1797-1828), de la nașterea căruia s-au împlinit
anul acesta, pe 31 ianuarie, 220 de ani.
Nu
e grozav să asculți în aceeași zi Simfonia 40 de Mozart, Suita simfonică
Șeherezada și Simfonia a V-a de Schubert în interpretări de referință?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu