Festivalul Enescu 2017 (III) sau Viața mea cu Radio Romania Muzical

         Duminică, 10 septembrie, neavând bilete la concerte, am încercat, în revanșă, o experiență minunată, ascultând mai toate programele pe România Muzical. Dacă prindeam bilete la Gergiev, ratam tot restul, având în vedere drumul și pregătirea pentru concert, pe când așa am ascultat aproape tot. Mi-am început ziua la Sala Radio, cu compozitori ai secolului XXI. Concertul a fost susținut de Filarmonica Moldova din Iași, condusă de Adrian Petrescu. Eu am prins Triptic pentru orchestră simfonică de Adrian Pop, care mi s-a părut o bijuterie, o ”mică capodoperă”, cum ar fi spus George Călinescu, și piesa simfonică  Era, de Magnus Lindberg, care vine din țara lui Sibelius, absolvent al Academiei Sibelius din Helsinki.

         La ora 16.30, la Ateneu, a fost Orchestra de cameră din Lausanne, condusă de Joshua Weilerstein, pe care am ascultat-o și sâmbătă, 9 septembrie, cu sonata  Battaglia à 10 de von Biber, Șostakovici cu Concertul nr. 1 pentru pian, trompetă și orchestră în do minor și Simfonia nr.3 în mi bemol major, Eroica, de Beethoven, solist la pian fiind Mihai Ritivoiu, laureat al Concursului Enescu, ediția 2011.

         Programul serii de duminică a avut aceeași structură: o lucrare mai scurtă, urmată de un concert și o simfonie de largă respirație. El a debutat cu Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste de G. Enescu, Concertul nr.2 în sol minor pentru vioară și orchestră de Prokofiev și Simfonia nr.40 în sol minor de Mozart, pe care o găsiți și pe blogul meu la data de 27 ianuarie 2016, când am sărbătorit 260 de ani de la nașterea lui Mozart, cu Herbert von Karajan la pupitrul Filarmonicii din Berlin. Orchestra de cameră din Lausanne a interpretat cu acuratețe și sensibilitate Simfonia nr.40, supremația lui Mozart fiind recunoscută de dirijorul Joshua Weilerstein care a declarat într-un interviu: ”De fiecare dată când ascult Mozart mă întreb cum  ar mai putea asculta cineva și altceva.”

         Sincer și cuprinzător: unde calcă Zeul, greu mai poate pune talpa un simplu muritor.

         Dar momentul de vârf al zilei a fost la Sala Palatului, unde publicul s-a întâlnit pentru a doua zi consecutiv cu Orchestra filarmonică din München, avându-l în fruntea ei pe ultracharismaticul Valery Gergiev, artist al poporului, dirijor principal al Teatrului Mariinsky din Sankt-Petersburg din 1988, director artistic al aceluiași teatru din 1994 și director general din 1998, cetățean de onoare al orașelor Sankt-Petersburg, Lyon, Toulouse, director muzical al Filarmonicii din München: un neobosit!

         Numele său se leagă de Teatrul Mariinsky pe care l-a modernizat și extins. În mai 2013, s-a inaugurat cu mare fast a doua sală a teatrului - Mariinsky II, având 2000 de locuri, o scenă de 1000 de metri pătrați și acustică foarte bună. În fosa spațioasă încap și 120 de instrumentiști. Spectatorii văd toată scena perfect de oriunde ar sta! Toate acestea nu s-ar fi putut face fără o finanțare solidă care s-a obținut și cu sprijinul președintelui Vladimir Putin, cu care Gergiev e prieten de peste 20 de ani. În fond, fără relații, fără cultul prieteniei și al onoarei, nu poți să faci nimic. 

         Anul acesta - 2017 - Valery Gergiev a fost ales să dirijeze concertul tradițional de la Paris, din 14 Iulie, desfășurat în Champ-de-Mars.

         Născut pe 2 mai 1953, a avut timp să îmbătrânească, dar știți ce filozofie de viață are? El zice așa: că ” marii dirijori sunt precum vinul - mai bun când se învechește.”

         Valery Gergiev nu se menajează. La București a venit cu un program amplu și dens, cuprinzând Simfonia nr.1 în mi bemol major de George Enescu, simfonie emblematică pentru marele compozitor, Eroica enesciană (se cântă Enescu și la Mariinsky), Conertul nr.1 pentru violoncel și orchestră în la minor de Saint-Saëns și Suita simfonică Șeherezada de Rimsky-Korsakov: un program încântător.

          La violoncel a evoluat Andrei Ioniță - 23 de ani - laureat cu aur la Concursul Ceaikovsky din 2015, un beneficiar al calităților de maestru și îndrumător ale lui Gergiev. Concursul este patronat de Președintele Rusiei, Vladimir Putin, care îl numește pe Gergiev președinte al Comitetului de organizare. Gergiev a avut un rol și în promovarea sopranei Anna Netrebko, căreia i-a deschis ușile Teatrului Mariinsky. Tot aici s-au format, și tot sub bagheta lui, Olga Borodina, Dmitri Hvorostovsky, Mikhail Petrenko, dar și violoniștii Maxim Vengerov și Vadim Repin. Primul va evolua la Ateneu pe 24 septembrie, iar pe cel de-al doilea l-am ascultat deja cântând cu Orchestra națională rusă, sub bagheta maestrului Horia Andreescu.

         Andrei Ioniță a oferit și un bis: Lebăda din Carnavalul animalelor de Saint-Saëns, care se cântă și separat.

         Programul Filarmonicii din München s-a încheiat cu preferata mea - Suita simfonică Șeherezada de Rimsky-Korsakov.

         Totul în program a avut vigoare și farmec și a dovedit că pasiunea și imprevizibilul nu exclud desăvârșirea.

         Dar încântarea nu s-a oprit aici. Seara târziu, la 22.30, Camerata Salzburg, avându-l ca dirijor și solist pe Pinchas Zukerman ne-a delectat cu Balada pentru vioară și orchestră, compusă de Enescu la vârsta de 13 ani, o adevărată ”gură de rai”, urmată de alte două piese foarte cunoscute și emoționante: Concertul nr.5 în la major pentru vioară și orchestră de Mozart și Simfonia a V-a în si bemol major de Franz Schubert (1797-1828), de la nașterea căruia s-au împlinit anul acesta, pe 31 ianuarie, 220 de ani.

         Nu e grozav să asculți în aceeași zi Simfonia 40 de Mozart, Suita simfonică Șeherezada și Simfonia a V-a de Schubert în interpretări de referință?