În data de 14 septembrie
nu am avut bilete la David Garrett și Scala di Milano ce au evoluat pe scena
Sălii Palatului. Și nici România Muzical nu i-a transmis... Ghinion! Se mai
întâmplă opacități... Și totuși ziua n-a fost chiar așa de rea. România Muzical
a transmis de la Ateneu programul orchestrei Philharmonia din Londra, condusă
de Vladimir Ashkenazy, iar eu am rămas foarte impresionată de nivelul
extraordinar al acestei orchestre și de măiestria dirijorului ei onorific,
Vladimir Ashkenazy.
S-au cântat Concertul nr.1
în re major pentru vioară și orchestră de Serghei Prokofiev și Simfonia nr.10
în mi minor de Șostakovici. La concertul lui Prokofiev a urcat pe scenă
violonistul Michael Barenboim, fiul marelui pianist și al Elenei Bashkirova,
fiica celebrului Dmitri Bashkirov. Dar punctul forte al programului l-a
constituit Simfonia nr.10 de Șostakovich, compozitorul despre care Valery
Gergiev face acum un foarte interesant serial
pe Mezzo.
De la ora 20.00, ca să nu
regretăm prea tare că nu-l vedem pe David Garrett, România Muzical a propus un
program trăsnet constând în Suită din baletul Estancia de Alberto Ginastera, Simfonia a V-a in mi minor de
Ceaikovski, ce s-au putut asculta și la Sala Palatului în data de 5 septembrie,
în altă interpretare, și Simfonia spaniolă în re minor de Lalo. Cu astfel de
titluri, parcă-ți pare mai puțin rău că stai acasă.
În ziua următoare, pe 15
septembrie, am urmărit din nou transmisiunea directă de la Ateneu, fiind vorba
tot de Philharmonia London, condusă de astă dată de Cristian Mandeal, și din
nou s-a auzit excelent ceea ce s-ar putea numi Concertul în 2, pentru că s-a
cântat Suita a II-a în do major de
George Enescu, Concertul nr. 2 în do
minor pentru pian și orchestră de Rachmaninov și Simfonia a II-a în re major de Jean Sibelius
(1865-1957), de la a cărui moarte se împlinesc pe 20 septembrie 60 de ani. Simfonia
a V-a era preferata mea între simfoniile lui Sibelius. De-aici încolo va figura
în cercul preferatelor mele și Simfonia a II-a. La pian a evoluat Boris
Berezovski.
Cristian Mandeal este unul
dintre cei mai reputați dirijori români. S-a perfecționat la Berlin cu Herbert
van Karajan și la München cu Celibidache. Din 1987 până în 2010 a fost dirijor
permanent al Filarmonicii G. Enescu, din 1991 devenind și director muzical
general. În 2010 însă a trebuit să părăsească Filarmonica din motive oarecum similare cu cele ale lui Charles Dutoit, când
a plecat de la Orchestra simfonică din Montreal: neînțelegeri ireconciliabile
cu sindicatul instrumentiștilor, nemulțumiți de programul de lucru prelungit și
de exigențele sporite ale dirijorului în raport cu plata oferită. Din când în
când, concertul în 2 se mai și întrerupe... Păcat. Ghinion...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu