DINU LIPATTI A 100 ANS

Aujourd'hui 19 mars, Dinu Lipatti (1917-1950) est célébré partout dans le monde: on fête un centenaire après sa naissance. Cela fait longtemps qu'on écoute sa musique si juste, si pure.
Mais qui est-il Dinu Lipatti, dont la légende nous parle?
Je vous dis qu'il était un bel homme, souffrant, cajolé par ses contemporains, disparu tragiquement à 33 ans. Né à Bucarest dans une famille de musiciens, le filleul de Georges Enesco, sa femme était elle aussi professeur de piano. Comme pianiste, il était génial, d'une grande justesse. Sa Partita no 1 de Bach est parmi les meilleures au monde.
Ce soir, sur mon blog, nous allons le célébrer par Le Concerto pour piano no 21, en ut majeur, de Mozart, avec, au pupitre, Herbert von Karajan, Partita no 1 en si bémol majeur, de Bach, et quelques valses de Chopin. Cela oui, c'est une fête!

Le Concerto pour piano no 21, de Mozart:

Partita no 1, de Bach:

Chopin, La Valse op. 64, no 2, en ut dièse mineur, la plus belle des valses de Chopin:

Chopin, La Valse minute en ré bémol majeur, op. 64, no 1 (La Valse du petit chien):

Chopin, La Valse op.69, no 2, en si mineur:

Chopin, La Valse op.70, no 2, en fa mineur:

Chopin, La Grande Valse brillante op.34 no 2, en la mineur

Chopin, La Grande Valse brillante op.34, no 1, en la bémol majeur:

Chopin, La Grande Valse brillante op.34, no 3, en fa majeur (la plus belle des valses brillantes):

 

ASTĂZI E ZIUA MEA

        Astăzi, 4 ianuarie, (avem și Guvern) e ziua mea. Avem și Guvern, avem și dezvăluiri incendiare despre o Justiție independentă doar 4,9%. Nu știu ce va face PSD-ul cu această Justiție, dar știu că va putea să invoce oricând o foarte grea și pătată moștenire; fără ghilimele. Vă mai aduceți aminte - cei cu memorie adevărată și care nu e de vânzare, chiar dacă banul e ochiul promovării - de așa-numitul ”protest al ghilimelelor”, de pe vremea plagiatului lui Victor Ponta? Ce circ! Ce mascaradă! Ce nerozie! Nimic nu pute mai rău ca dubla măsură!
        Să fim serioși! ÎN ROMÂNIA - STAT MAFIOT - NU A CONTAT NICIODATĂ PROBLEMA PLAGIATULUI! Poate doar pentru grupul G.R.A.U.R., de la Cluj. În România nu a contat decât cine e plagiatorul și ce grupare îl revendică; cine sunt cei care se răfuiesc și cine ia gâtul celuilalt.
        Ponta - ce-i al lui e al lui - știe să copieze. Dar ce te faci cu Apud  și Makam?!? Ministrul tehnocrat Tobă nu știe nici măcar că apud este prepoziție. În mintea lui de tehnocrat ultrașcolit, produs al celei mai bune selecții,  Apud este animat uman, autor de studii juridice, numai bun de trecut la bibliografie, că prea îl citează toți: peste tot nu vezi decât apud...apud... A avut și tupeul cretin să-i reclame pe profesorii din CNATDCU care i-au retras doctoratul, iar Kovesi - Fecioara de la Medias - a aprobat anchetarea cazului in rem; ceea ce nu aprobase pentru Afacerea Hexi Pharma a aprobat acum, cu doar câteva zile înainte să se judece propriul ei plagiat. Să fi fost politică de intimidare, amenințare mafiotă sau simplă coincidență...?!? Dar a fost urââât!... Și puțeaaa...! Dar lor le place. Ei zic că e mai bine așa decât război. Vestea bună este că pacea rahatului acoperit e amenințată și că, uneori, războiul poate fi purificator! Și nimeni n-a ieșit în stradă atunci  să demonstreze pentru... ghilimele. Că doar n-or fi proaste ghilimelele să iasă în stradă neplătite... (Nu sugerez, în niciun caz, că plata se face direct. O, nu! Plata se face în workshop-uri în străinătate pe banii lui tata Soros, în oferte de muncă, una mai grasă decât alta, și în tot felul de posibilități de îmbogățire a CV-ului.)
        Dar să ne întoarcem la tehnocratul Apud Tobă. Ați văzut ce CV are? Are un CV uluitor, pe bune! Poate ne va explica vreodată cineva - vorba d-lui Președinte Iohannis - cum a fost posibil, în România momentului, ca un om atât de prost să aibă un CV atât de briliant.
        Glumesc. Știu foarte bine că nimeni niciodată nu ne va explica aceasta... C-eșt' copil?
        În Statul mafiot - știe toată lumea - lucrurile se presupun, niciodată nu se spun pe nume și, cu atât mai puțin, se explică.
        Dar gata cu elitismul...
        Astăzi e ziua mea. Tuturor celor care v-ați amintit de mine, vă mulțumesc și, la rândul meu, prietenilor de pe facebook vă fac tradiționalul, deja, dar muzical. Sperăm ca 2017 să fie un an bogat în evenimente, fără blocaje, chiar dacă ascut tenacitatea, și să nu ne plictisim, pentru că, muzical, e foarte marcat! Suntem într-un an Beethoven (1770-1827) - 190 de ani de la trecerea în eternitate, un an Brahms (1833-1897) - 120 de ani de la moarte, un an Ravel (1875-1937) - 80 de ani de la dispariție... Și vor fi și alte comemorări, cu nimic mai prejos.
        Astăzi vom sărbători memoria lor și îmbătrânirea mea cu Wiener Philharmoniker -  cum am făcut și anul trecut -  ascultând Concertul no 5 - Imperialul - de Beethoven, Dansul ungar no 1 de Brahms, la pupitru cu același Claudio Abbado, și Boleroul de Ravel, într-o coregrafie de Maurice Béjart, cu Maya Plisetskaya. Sper să vă placă.

 

TI FARO UN' OFFERTA CHE NON POTRAI RIFIUTARE

        Dragnea către Iohannis:
        Ti faro un' offerta che non potrai rifiutare.

            Oferta în sine:

         Autorul ofertei: Liviu Dragnea (Nașul - Il Padrino)

         Beneficiarul:

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! sau Poezia Demnității Naționale

        Este poezia pentru care - toată lumea știe - poetul Radu Gyr a fost condamnat la moarte de comuniști în 1959 și, totodată, poezia care-l nemurește. Lui Radu Demetrescu i se luase tot, inclusiv libertatea fizică și dreptul la viitor. Dar o anumită voință, o anumită credință și libertatea dinlăuntru, nimeni nu ți le poate lua. Stă mărturie poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pedeapsa cu moartea a fost comutată în 25 de ani de temniță grea, dar beneficiază de amnistia generală din 1964. Trăiește apoi spre a fi marginalizat, dar moare ca ce-a fost:un om care-a trăit idei, un martir și un poet remarcabil.
        Tot în 1964 a fost eliberat și părintele Iustin Pârvu, ctitorul mănăstirii Petru Vodă, arestat în 1945, după ce luptase în al Doilea Război Mondial, cu Divizia 4 Vânători de Munte.
        Mănăstirea Petru Vodă - superbă, feerică - a fost construită în 1992 și este dedicată martirilor din temnițele comuniste. Suferința dintre acele ziduri s-a metamorfozat în bisericuța asta frumoasă. Viața continuă...
        Citiți și recitiți neapărat poezia de mai jos și nu uitați SĂ VĂ RIDICAȚI, SĂ NU STAȚI deoparte tocmai acum când lumea întreagă se mișcă și fierbe!
        Doamne-ajută!

          RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
o claie de zări și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobode-ți ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

  



         

VĂ PLACE DON GIOVANNI?

        Azi, 5 decembrie, se împlinesc 225 de ani de la trecerea în dumnezeire a celui mai iubit compozitor al tuturor timpurilor: Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). Pe acest blog, l-am evocat de mai multe ori în acest an. Astăzi îl vom sărbători cu Don Giovanni.
        De ce Don Giovanni?
        După cum arată și montările care s-au făcut cu această operă (una din ultimele - remarcabilă - ultracurajoasa montare a lui Krzysztof Warlikowski de la teatrul La Monnaie din Bruxelles) și mitul, și creația mozartiană sunt inepuizabile. Don Giovanni este un ”soare negru” la care, din varii motive, te întorci. Întorci măcar privirea, ca și când ai vrea să mai surprinzi un detaliu de care n-ai fost vrednică anterior. Dar în această seară nu-l vom celebra pe Warlikowski (poate altă dată), pentru că nu pe cinismul personajului vrem să pariem.
        Ceea ce ne interesează este finalul. Dacă nu aveți timp și vreți să săriți anumite porțiuni prea bine cunoscute, nu ratați totuși finalul.
        FIINDCĂ PARCURSUL ANUNȚĂ SFÂRȘITUL, IAR ACESTA DIN URMĂ DĂ SEAMĂ DE PARCURS. Iar un parcurs fără principii, nici căință, doar presărat cu nelegiuiri și victime nu poate avea decât un SINGUR deznodământ, nu degeaba presimțit de toată lumea, în timp ce fug toți la vale,  spre acel deznodământ.
        Asistăm la un personaj care-i seacă de energie și de țel în viață pe cei din jurul său, pustiindu-i; primește, ia tot, dar nu dă nimic. Iar echilibrul nu se poate reface decât prin dispariția lui și doar atunci când PIATRA UCIDE PIATRA.
        Veți vrea să vedeți toată opera sau mare parte din ea, dacă vă spun că la pupitru este nimeni altul decât Claudio Abbado, vrăjitorul.
        Să-nceapă deci... festinul! Trebuie! Toți îl așteptăm.

2016 - Une année spéciale

         Cela fait longtemps que je n'ai pas pu continuer de vous faire mes dons de musique lors de la commémoration de certains musiciens que j'aime et que vous aimez. Un programme du jour très chargé et crémeux m'a empêchée de le faire. Je le regrette bien et j'espère pouvoir franchir ce moment.
         J'ai déjà mentionné sur ce blog que 2016 donnait l'occasion à une double fête Mozart (1756-1791): 260 ans après sa naissane et 225 ans après sa mort, que nous allons commémorer sous peu de temps, le 5 décembre.
        Mais 2016 est encore une double année Malraux - grand écrivain français, combattant, l'arme à la main, dans la Résistance française où il est connu comme le colonel Berger, ministre de Charles de Gaulle, fabuleux et inégalable Ministre de la Culture, un homme d'une culture fascinante et Homme avant tout; c'est une année Malraux dans une année Mozart: le 3 novembre, nous venons de célébrer 115 ans après la naissance d'André Malraux (1901-1976) et le 23 novembre - 40 ans après sa disparition. Je pense qu'il est bon d'évoquer leur souvenir par des  morceaux de musique: j'ai choisi l'Orchestre Mozart, fondé à Bologne, en 2004 par un autre immortel - Claudio Abbado -  qui est parti en 2014, le 20 janvier, rejoindre Mozart et Malraux dans le ciel. Au monde de l'art, personne n'est mourant. Tous sont vivants sur la terre et dans le ciel. C'est notre amour qui les réchauffe et qui les rend immortels. Nous allons raviver cette triple émotion en écoutant la Symphonie 38 en ré majeur, dite <<Prague>> et la Symphonie 41 en ut majeur, dite <<Jupiter>>, avec Claudio Abbado à la tête de l'Orchestre Mozart:

        A propos de Mozart, la soprano roumaine Mariana Nicolesco va souffler le 28 novembre, cette année, ses 68 bougies après avoir incarné, bien des fois, une si brillante et touchante donna Elvira avec laquelle vous allez prendre rendez-vous maintenant, sur ce blog. J'espère que vous allez être à la hauteur de la situation.

     

VORBE CU MIEZ

    << Pour les vaincre, messieurs, il nous faut de l'audace, encore de l'audace, toujours de l'audace, et notre pays est sauvé.>> (Georges Jacques Danton)

    <<Plus on vieillit et plus on se persuade que Sa sacrée Majesté le Hasard fait les trois quarts de la besogne de ce misérable univers.>> (Frédéric II le Grand)