luni, 11 aprilie 2011

ŢARA MORŢILOR


Faţă cu ce se întâmplă în prezent în Sănătate niciodată nu o să ne indignăm îndeajuns: spitale renovate cu doi ani în urmă şi cu bani grei, dotate cu aparatură modernă sunt închise, urmând să devină aziluri. De ce aziluri? DE  CE  AVEM  ATÂTA  ZOR  DE  AZILURI ?!?
Într-o ţară în care oamenii mor ca muştele, fără bani de medicamente, fără bani de hrană, fără bani de investigaţii sanitare amănunţite şi rămaşi fără spitale, ei nu vor mai prinde oricum trenul senectuţii care să-i ducă spre tristul azil fondat de Boc-Băsescu, faimosul cuplu B-B, cu aromă de cioclu.
Cum remarca undeva un forumist, celebrul "Să trăiţi bine!" s-a transformat acum că Tăriceanu a plecat într-un cinic "Să muriţi bine!", adică în număr mare, cu ghiotura, să se bucure şi sufletul lui Boc că a făcut şi el ceva: a distrus economia, a înfometat ţara, a închis spitale, a închis şcoli, condamnând copiii săraci la plafonare intelectuală, şi, mai nou, îşi omoară conaţionalii. Cum remarca Radu Tudor în editorialul din 7 aprilie a.c., din "Jurnalul naţional", nepăsarea şi brutalitatea guvernanţilor amplifică "agonia unor muribunzi cărora în Postul Paştelui trebuia să le oferi un medicament şi o vorbă bună. Am senzaţia că tot răul ăsta imens prăvălit de la cel mai înalt nivel asupra unor fiinţe în vârstă şi fără nicio posibilitate de apărare se va întoarce împotriva noastră. Oamenii fără Dumnezeu care ne conduc ne oferă o perspectivă lungă a unui viitor dureros, pe care-l merităm cu vârf şi îndesat."
Doar Radu Tudor mi s-a părut că a avut suflul patetic necesar pentru a surprinde şi a înfiera această situaţie inadmisibilă şi abominabilă, în care moartea bântuie ţara în numele legii şi al lui Boc şi oricine îndrăzneşte să comenteze este blamat că nu lasă guvernul să lucreze. Şi ce lucrare! Căci moartea şi-a început secerişul în România. Oamenii cad ca spicele la poarta zăvorâtă a spitalului, cum s-a întâmplat la Bălceşti şi Băneasa, cele două localităţi ale morţii, având aceeaşi iniţială cu guvernanţii groazei Boc-Băsescu.
Eu cred că s-a atins o culme a cinismului:
Se calcă pe cadavre doar ca labe portocalii să poată să-şi adjudece ieftin mândreţe de spitale proaspăt renovate, ce nu vor deveni niciodată aziluri goale, ci clinici private, scumpe, vopsite portocaliu. Ziariştii de investigaţie vor avea de lucru în lunile ce vin.
După ce zoaiele portocalii vor înceta să mai brăzdeze chipul împietrit al ţării, eu aş readuce aceste clădiri la statutul lor de spitale publice. Doar pe câteva, alese pe sprânceană, le-aş transforma în case de nebuni. I-aş închide acolo pe cei care au luat decizia desfiinţării spitalelor şi pe susţinătorii lor. Ar avea condiţii bune de viaţă şi ar putea să filozofeze liniştiţi, izolaţi de poporul ingrat, pe tema modernizării României. În paralel cu aceasta, aş întocmi nişte liste negre pe care aş trece toate aceste ospicii private de condiţie bună:
Cine ar vrea să le dea foc să o poată face!

duminică, 10 aprilie 2011

CEA MAI BUNĂ BĂUTURĂ DIN LUME






                                                              LAUDĂ  CAFELEI
Cea mai bună licoare, cel mai bun drog, cel mai bun afrodisiac - cafeaua.
O adevărată ambrozie.
Singurul produs care s-a banalizat fără să-şi piardă prestigiul. Ne dă tinereţe şi vigoare. Ne face oameni în fiecare zi . "Ridică-te şi umblă!" - ne spune ceaşca din care se ridică drept aburul băuturii cafenii. Dacă-i adaugi scorţişoară şi suc de lămâie, e şi mai bună. E atât de bună încât niciodată nu o vom lăuda îndeajuns. E martora vieţii noastre, tovarăş credincios şi prieten de nădejde. Cel mai bun prieten. Trebuie doar s-o chemi şi, pe clipă, pe dată, aburul ei îţi îmbărbătează nările. Şi ce aromă! Există ceva ce-o egalează, cititorule? Ce?
Pământul şi soarele şi-au pus geniul în bobul de cafea, ca oamenii să nu treacă degeaba prin viaţă, să bea, să se mişte şi să trăiască, nu fără a înţelege ce daruri minunate are natura pentru ei.
Fără ea, viaţa nici nu ar avea sens.

luni, 28 martie 2011

E BUN DE PREŞEDINTE !

Aflăm de pe Wikileaks că domnul Crin Antonescu e băiat bun şi orator imbatabil, doar că un pic cam leneş.
Eu zic că e bun de preşedinte.
După ce ne-am ars cu un preşedinte jucător, unul mai leneş şi mai relaxat ar face toate voturile.

vineri, 25 martie 2011

AIMEZ-VOUS GIOVANNI BELLINI ?

 LA  PLUS  BELLE  ANNONCIATION  DU  MONDE




joi, 24 martie 2011

RELAŢII VITREGE

                                                   TOPORUL  ŞI  PĂDUREA




"...(...)
Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.
Trebuie să ştiţi însă, şi poci să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.
Astfel se încep toate: vremea desăvârşaşte
Orice inventă omul şi orice duhul naşte.
Aşa ţăranul nostru, numai cu fieru-n mână,
Începu să slutească pădurea cea bătrână.
Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
"Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,
Începură să zică, toporul e aproape!
În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape!"
- "E vreunul d-ai noştri cu ei să le ajute?" (s.n.)
Zise un stejar mare ce avea ani trei sute
Şi care era singur ceva mai la o parte.
- "Nu." - "Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;
Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,
Decât să ostenească."
Stejaru-avu dreptate:
După multă silinţă, cercări îndelungate,
Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire,
Ţăranul se întoarse fără de izbutire.
Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,
Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.

Istoria aceasta, d-o fi adevărată,
Îmi pare că arată
Că în fieşce ţară
Cele mai multe rele nu vin de pe afară, (s.n.)
Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
Un pământean d-ai noştri, o rudă sau un frate. (s.n.)

(Grigore Alexandrescu)

miercuri, 23 martie 2011

DESPRE TIMIDITATE

Pe blogul personal, domnul Senator Dan Voiculescu ne-a invitat pe la începutul lunii să răspundem la două întrebări legate de timiditate. Tema mi-a plăcut, fiind eu preocupată de noţiunile psiho-morale. Am scris despre invidie (vezi articolul Viziunea Elenei Silves, din 4 ianuarie a.c.), scriu despre timiditate şi voi scrie despre trădare, vitregie, ticăloşie şi manipulare.
Mulţumindu-i încă o dată domnului Senator pentru generozitate şi deschidere, voi posta şi pe blogul meu rândurile pe care le-am scris pe blogul dumnealui, la incitarea Domniei Sale.
Aşadar.
Este timiditatea un defect?
Şi da, şi nu.
Timiditatea este un defect pentru că-l împiedică pe individ să se manifeste aşa cum ar dori şi aşa cum, poate, ar merita, izolându-l într-o lume a lui, din care unii timizi nu ies niciodată.
Dar, la drept vorbind, timiditatea nu este un defect, ci o stare temporară a personalităţii care poate fi educată şi depăşită. Odată învinsă, timiditatea aduce o bogăţie de caracter, o rasare a temperamentului şi un anume ascendent faţă de aceia care odinioară îl intimidau sau, altfel zis, îndrăzneau să-l intimideze pe timid. Ei nu ştiu ce s-a întâmplat cu timidul, dar timidul ştie prea bine de unde vine deruta lor.
Timiditatea nu ascunde neapărat mari calităţi, dar, odată depăşită, ea poate să dezvolte în timp o serie de însuşiri. Mă gândesc la o anume fineţe psihologică, la o mai mare capacitate de înţelegere şi compasiune. Arareori timidul va deveni un expansiv. El va fi mai degrabă reţinut şi prudent, două însuşiri care pot fi atuuri mari în ziua de azi când foarte multe confruntări se pierd pre limba celui care vorbeşte prea mult..., se deschide prea uşor în faţa cui nu trebuie. Numai deschiderea pe blog nu ai cum s-o eviţi. Ştii că eşti spionat. Hahalera stă la pândă şi, totuşi, continui să scrii la patru ochi.
În sfârşit, fostul timid va fi întotdeauna imprevizibil pentru adversarii săi. Pentru că un timid nu e lipsit de temperament. E o prostie să crezi asta. Faptul că nu te dezbraci în public nu înseamnă că nu ai ce arăta. Cu cât e mai treptată etalarea, cu atât ea pare mai inepuizabilă. Şi uneori chiar este inepuizabilă, fostul timid devenind imprevizibil pentru el însuşi.
Arareori poate fi învins cel care s-a învins pe sine.

joi, 17 martie 2011

CINE ESTE REGINA ?

Regina este un nume codificat pentru puşculiţa electorală tot mai
avidă de bani de când ţara o duce greu şi alegerile nu mai pot fi
controlate decât cu parai mulţi. Sistemul a fost astfel creat încât
oameni obedienţi şi depersonalizaţi să-şi facă "bine" treaba şi să
poată fi sacrificaţi atunci când interese "superioare" o cer sau, pur
şi simplu, nu mai este nevoie de abilităţile lor.
Până ca banii să ajungă la băncile din Liechtenstein - stat care chiar
are regim de monarhie constituţională, aspect la care urmează să revin
- un punct de intersecţie important pe traseul bancnotelor îl
constituia şeful ANAF, Sorin Blejnar, un fel de peşte "onorabil" al
regimului de la Bucureşti şi cvasiintangibil datorită relaţiilor sale.
Datele furnizate de senatorul Valer Marian arată că Sorin Blejnar a
minţit atunci când a spus că nu are atribuţii de numire, delegare,
detaşare sau eliberare din funcţie în cadrul vămilor. Valer Marian
arată că "la solicitarea sa a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr.
110 din 18 februarie 2009 prin care preşedintele ANAF a primit
competenţa de a numi directorii executivi ai direcţiilor regionale
pentru accize şi operaţiuni vamale, directorii executivi ai
direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi
operaţiuni vamale şi şefii de birouri vamale."
Regina nu înseamnă numai puşculiţă electorală, ci desemnează pe cineva
sau ceva care trebuie slujit cu credinţă, vameşii fiind, într-o primă
fază, un fel de muschetari ai regimului, făcând tot posibilul să
salveze colierul şi onoarea Reginei.
În aceste numiri, S. Blejnar, personajul-cheie de pe ceea ce se poate
numi Drumul banilor, a fost pe mână cu politicieni importanţi din PDL,
la propunerea cărora a făcut numirile. Mă gândesc la vicepreşedintele
naţional al PDL, Gheorghe Falcă, la senatorul PDL Traian Igaş,
Ministru de Interne, amândoi arădeni, la PDL-iştii Marius Spânu,
Eugeniu Petrescu, la prefectul de Prahova, Adrian Dobre, şi la
Preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, ultimii doi
făcându-se "vinovaţi" de numirea lui Cornel Costea pe postul de
director executiv al Direcţiei Judeţene pentru accize şi operaţiuni
vamale care, arestat fiind pentru luare de mită, l-a dat în gât şi pe
Sorin Blejnar.
Sorin Blejnar şi acoliţii lui au fost deosebit de duri cu acei vameşi
care chiar şi-au făcut treaba: Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi
Vameşilor, Pro Lex, îl acuză pe preşedintele ANAF că l-a schimbat din
funcţie pe şeful Biroului Vamal Siret, Tudor Ioan, la doar o săptămână
de la numire, fix după ce acesta realizase o captură de 26000 de
pachete de ţigări. E rău să-ţi faci şi treaba... Trăim într-o
societate în care scopul faptei trebuie să fie întotdeauna altul decât
cel declarat pentru prostirea, intimidarea şi "ciuruirea" naivilor.
Dacă oamenii regimului Băsescu chiar ar vrea să afle cine se face
vinovat de contrabanda cu ţigări nu ar trebui să se deplaseze până la
apa Siretului... Ar putea să meargă până în Piaţa Obor, unde femei
bronzate, bătute de soare şi de vânt, te asurzesc pe toată lungimea
pieţei cu strigătul ofertant: "ţigări, ţigări, ţigări, ţigări,
ţigăăări" (bis). Nimeni nu le întreabă niciodată de unde au ţigările
şi nici nu se gândeşte să cureţe piaţa de ele. Se întâmplă în plin
centrul capitalei, pe vremea preşedintelui care a declarat la modul
cel mai sforăitor război corupţiei. Se întâmplă la vremuri de criză,
când stoparea sau MĂCAR ÎMBLÂNZIREA evaziunii fiscale ar fi umplut
vistieria şi nu ar mai fi fost nevoie să se fure de la profesori şi
medici.
Valer Marian ne informează că Emilian Ciucă, un fost inspector fiscal
de la ANAF, a fost admonestat de Sorin Blejnar şi, ulterior, dat afară
pentru că a efectuat un control la SC OMV Petrom SA, unde a constatat
un prejudiciu de 5,5 milioane de euro.
Angajaţii de la ANAF îl acuză pe preşedintele Sorin Blejnar şi pe directorul de cabinet Codruţ Marta că ar proteja contrabanda cu motorină şi cu benzină, întrucât le-ar fi solicitat să nu se atingă de anumite firme care comercializează carburanţi, începând cu firma cu capital majoritar de stat SC OIL TERMINAL SA Constanţa, la care Codruţ Marta a fost desemnat membru în Consiliul de Administraţie. (sursa: Valer Marian)
Diana Severin, fosta directoare a Direcţiei Vamale Prahova, a fost şi ea atenţionată de Codruţ Marta să nu controleze firma SC EUROIL SRL, care ar aparţine Preşedintelui ANAF.
Unde se duc banii?
Gurile rele spun că la o bancă din Liechtenstein. (sursa: WIKILEAKS). Vi se pare aiurea?
E prost cui i se pare fantezist. Regatul e văzut ca un adevărat
paradis fiscal, întrucât, până acum câţiva ani, a funcţionat acolo
legea secretului bancar, la care Liechtenstein a renunţat în urma
presiunilor internaţionale, venite mai ales din partea Germaniei şi
Statelor Unite. În prezent "conturile negre" pot fi luminate, dar
acest lucru nu se face decât la cererea ţării păgubite. În România, ar fi un patriot, dacă nu chiar un erou, cel care ar formula o astfel de cerere.
Fostul şef al SIE, generalul Ioan Talpeş declara: "Este inadmisibil să ştii că toţi aceia au transferat bani fără să plătească impozite, că au transferat sume pe care nu le-au declarat în acel paradis fiscal şi să nu cerem lista."
Haideţi să mai spunem că Liechtenstein are rege, nu regină şi că "regina" care ne interesează pe noi ar prea putea să fie o bancă din regat pentru ale cărei conturi negre lucrează cu spor şi nestingherite de nimeni şi fetele bronzate din Obor.
Ce mică e lumea...!
Ţigări, ţigări, ţigări, ţigări, ţigăăăări...(bis)